Au trecut 8 luni jumatate de cand sunt mamica. Oficial.
Cele 8 luni s-au derulat cam asa, in mare. 3 luni nedormite, cu dureri de burta ( ale mele si ale ei) si spate, lupta cu kilogramele in plus, numai vrei 25, lupta cu doctorii care imi spuneau ca e normal sa aiba colici. Insa colicile astea nu ne lasa pe niciunul sa dormim. Non stop. Saracuta, chiar si atunci cand oboseala o rapunea, se inconvoia de durere si gemea in timpul somnului. Somn scurt de maxim o ora. Ca apoi sa descoperim ca de fapt colicile erau agravate de Rotavirus si Adenovirus luati, evident, din maternitate. A urmat o serie de analize si perindari pe la medici pediatri si gastroentorologi, evident, nu gratuite. Schimbat lapticul cu unul fara lactoza. Eu am pierdut laptele din cauza atator nopti nedormite si zile intregi in care am stat nemancata, desi am incercat si pe dracu ca sa il mentin.
Tratatamente costisitoare. Evident, nici macar compesate.
O luna a fost cumva mai draguta. In care am putut sa ma bucur si eu de copila mea. In care am mai si dormit, in care am descoperit ca e frumos sa ai un bebe. Insa nu suficient. Totusi, la vaccinul de la 4 luni a facut o reactie alergica si am constatat o regresie in ceea ce priveste dezvoltarea ei. Tocmai incepuse sa se intoarca pe burtica. Ceea ce nu a mai facut dupa vaccin. De pe la 2 luni, am descoperit ca are piele atopica. Fapt pentru care, pielea ei trebuie ingrijita cu produse de specialitate. Facut test de alergie la proteina din lapte si iesit oarecum negativ. Insa nu concludent.
Eu sunt alergica. La multe. Drept urmare, fiica-mea e pe urmele mele.
La 5 luni jumatate am inceput diversificarea. Care s-a lasat cu 2 saptamani de diaree. Desi am respectat regula celor 4 zile etc. La 6 luni am inceput din nou diversificarea. De data asta ne-am confruntat cu o constipatie de lunga durata, rebela. Pe care am rezolvat-o introducand para la masa de dimineata.
La vaccin a facut febra a doua zi. In schimb a fost hiperactiva vreo saptamana. Ea este hiper de fel. Prin urmare a fost un soi de uragan.
La 7 luni, intr-o noapte pe la 3, a inceput sa geama, sa se agite. Nu plangea. Noroc ca dormim in aceeasi camera. Avea febra 41. Chemat salvarea care a binevoit sa vina dupa 30 minute, cu fisa medicala total gresita in ceea ce priveste varsta bebelusului (7 ani in loc de 7 luni, desi le spusesem de 3 ori ce varsta are). Intre timp ii administrasem eu Paracetamol supozitor si Ibalgin plus impachetare cu cearsaf ud. Copilul era deja in semiconvulsii.
Am stat internate 2 nopti in care s-a constatat ca nu are nimic. Dar ne-am externat cu diagnosticul de pneumonie acuta, tuse productiva, si muci, mai pe romaneste. Copilul nu prezenta nimic din toate astea. Dar cica altfel nu putea sa ne interneze. Deh, casa de asigurari nu deconteaza daca nu ai un diagnostic serios. Ce daca a facut copilul febra 41 si era in semiconvulsii febrile.
Aici am avut de tras mult. Desi ne-am internat la ora 3.45, nu au reusit sa ii bage branula. Au intepat-o pe putin de 20 de ori. Asta nu inainte de a ma da afara din cabinet, desi am insistat sa stau langa ea. De-abia cand le-am spus ca sunt si eu cadru medical m-au lasat. Dar nici atunci nu au reusit. Pana la urma mi-au spus ca au emotii din cauza mea. Cand am auzit asta, am iesit eu, ca sa nu imi chinuie copilu inutil, desi o facusera de nu stiu cate ori. Abia pe la 7.45 au reusit sa ii  puna una. Da, era dezhidratata de la febra mare, dar nici foarte multe indemanare nu am remarcat. Si nici interes. Apoi mi-au interzis sa ii aduc biberoanele de acasa, si laptele, de daca ea manca alt tip de lapte si la alte ore. Cand a venit masa, au avut grija sa imi aduca un biberon cu gaura cat pumnul in tetina, de nu putea copilul sa manance de cat de mult se ineca. Ca apoi sa uite ca suntem internate si nu ne-au mai adus mancare deloc. Eu ca eu, pentru ca oricum nu-mi ardea de mancarea lor, dar ea…. In fine, am rezolvat-o cand am vorbit cu doctorita si mi-a permis sa ii aduc cele necesare.
In spital erau atatea cazuri de pneumonie si alte oratanii de bacterii si virusi, ca la 3 zile dupa ce ne-am intors, am inceput si noi cu muci si rosu in gat. Antibiotic la greu. Si in spital si acasa. Au urmat apoi o luna de chin. Si pentru noi si pentru ea. Aspirat mucii de N ori pe zi ca alfel se ineca si ne cam pandea si o otitata, altminteri. A facut 8 luni. Intre timp a aparut un dintisor. Cred ca se apropie si al doilea, pentru ca de 2 saptamani iar nu mai dormim nici unul. Si cand ma gandesc ca are 32 de crescut….
Va urma

         Doua luni de cand am pierdut un bun prieten. Cel mai bun. Spun asta pentru ca orice i-as fi povestit, oricat de tampit ar fi fost subiectul sau gandul meu, niciodata nu m-a judecat. Dimpotriva. Ne amuzam reciproc de ineptiile care ne treceau prin cap, de asa zisele suparari, de neajunsuri… Ne regaseam unul in celalalt, desi eram de sexe diferite. Ne citeam gandurile si acceptam dojenile unui altuia, pentru ca stiam ca nici unul din noi nu o face cu rautate.
Nu ne mai vazusem demult… eu cu sarcina si mutatul, el cu ale lui „nebunii”. Si asa a ramas. 
Doar eu l-am vazut, asezat frumos in sicriu. Pentru ultima oara.
Oricat as incerca sa inteleg viata, moartea, pe Dumnezeu…. nu reusesc.
Insa am invatat ceva. Am invatat ca trebuie sa ne bucuram unii de ceilalti atata timp cat ne avem, cat suntem. Maine poate nu va mai exista niciodata.

 

 

Am ajuns si aici. Bebelina este extrem de activa. Ziua, ca noaptea dormim, amandoua. Sa dea Dumnezeu sa fie asa si cand se va naste.
Am tot cautat raspunsuri intre timp. Unde este mai bine sa nasc. As fi vrut la maternitatea particulara Regina Maria, insa in urma unei vizite de urgenta la aceasta Maternitate, incep sa-mi pun intrebari. O singura vorba aruncata pe culoare de un medic catre o moasa m-a facut sa ma mai gandesc. Era vorba de o pacienta cu preecalmsie. Nu stiau cum sa o expedieze mai repede la stat, ca sa nu plateasca Regina Maria pagubele. Heloooooo!!! O nastere aici costa aprox 1000 euro daca ai asigurare. Nu ma asteptam la atitudinea asta. In fine. Aici este ceea ma indeamna sa fac contract cu Regina Maria.
1.Vreau cezariana. La cerere. Nu vreau ca nasterea fiicei mele sa fie o experienta traumatizanta pentru nici una dintre noi. Prefer sa ma refac eu mai greu decat sa pateasca ea ceva.
2.Regina Maria are rooming in. Iar eu vreau sa-mi am copila aproape tot timpul. Vreau sa o pot hrani  in prima ora dupa nastere. Ma indoiesc ca lucrul acesta este posibil la stat.
3. Prefer taietura la burtica in locul epiziotomiei (jos acolo).
4. Curatenia din aceasta maternitate este una exemplara.
5. Camerele sunt cu unul, doua sau trei paturi. Pe cand dincolo e crima.
6. Cu spaga la stat, ajung la jumatate sau mai chiar putin mai mult de jumatate din suma data la particular. Iar acolo nu-mi garanteaza nimeni cezariana, curatenia, un climat civilizat.
De ce la stat?
1. Pentru ca, daca apar complicatii, tot acolo ajungi.
2. Timpul spitalizarii poate fi mai indelungat de la o persoana la alta. La Regina Maria e musai sa te incadrezi in cele 3 zile. Altfel platesti cate 100 euro pe fiecare zi in plus.
3. Pentru ca nu mi-a placut atitudinea moasei de la Regina Maria Brasov, in momentul in care am ajuns cu o mica urgenta.
Si cu asta cam gata. Daca imi mai vine ceva in cap, o sa editez mai tarziu.
In fine, noi avem 479g deja. Suntem niste fete bine dezvolatate din ce ne-a spus medicul. Asteptam cu nerabdare ziua in care ne vom strange in brate:)

Era candva un barbat pe care il dispretuiam. Cu cat il dispretuiam mai mult, cu atat mai mult il iubeam. Inconstient.
Era candva un barbat care a fost primul barbat din viata mea… si asa a ramas. Nu pot fi primii multi, nu?😀
Era candva un barbat de care am fugit. Am fugit la propriu si la figurat. Vreo 10 ani sa tot fie, daca nu chiar mai mult. Motive au fost destule.
Acest barbat este ultimul azi. Acest barbat este tatal fetitei pe care o port in pantec.
Poti fugi cat vrei de destin. Daca e al tau, te va ajunge din urma.

De ce? Ca sa gandesc. Inainte gandeam pe hartie. Acum gandesc liber doar  pentru mine. Oare e bine? Oare e mai bine? Habar nu am!
Si am gandit atat de mult, incat am hotarat sa devin mama. Da, la 33 de ani mi s-a indeplinit minunea. O minune care credeam ca nu se va intampla niciodata. Din „n” motive.
Acum sunt pe cale de a deveni mama, dar deja ma simt ca una. Ma uit dupa carucioare, as cumpara hainute de bebei, deja am lista de cumparaturi pentru cel/cea ce o sa-mi devina laitmotivul de a exista.

Nu pot sa spun ca sarcina este cea mai minunata perioada din viata unei femei, asa cum multe prietene mi-au spus. Nu atunci cand stai cu buda in brate aproape non stop, 3 luni. Apoi imbratisarile devin din ce in ce mai rare… exact ca intr-o relatie adevarata😀. Nu e placut cand un sifonier intreg iti ramane mic. Nu e placut cand trebuie sa scoti zeci de milioane vechi din buzunar ca sa iti faci analizele considerate gratuite pentru gravide. Nu e placut cand mai scoti cateva milioaze vechi ca iti reinoiesti garderoba, care nu stii cat o sa te incapa. Nu e placut cand descoperi preturile unui body pentru un bebe de 0-12 luni (80 ron). Nu e placut cand te gandesti ca daca vrei sa fii tratata omeneste la nastere, trebuie sa mergi la o maternitate privata. Altfel risti sa ti se strige „taci si indura! cand ai stat cracita, nu te-a durut?”.
Dar sentimentul este unul absolut minunat. Asteptarea, framantarile, chiar si problemele existentiale, pana acum necunoscute, capata un iz placut. Sunt absolut convinsa ca sentimentul este mult mai minunat atunci cand iti tii minunea in brate. Asadar traiesc pentru aceasta clipa.

Restul e tacere.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.