Unii spun ca anii de liceu sunt cei mai frumosi din viata. Ei bine, dragilor, pentru mine anii de liceu au reprezentat perioada horror a vietii mele.  Am dat la Grupul Scolar nr. 4 de Chimie Ploiesti, acum ii spune altfel; este liceul ala din Bariera Bucuresti. Am dat acolo fortata practic de parintii mei, mie neplacandu-mi deloc chimia. Cumva am fost mereu fixata pe romana iar romana m-a ocolit parca dintotdeauna.  Cu chiu, cu vai, am reusit sa inteleg cate ceva din chimie. Ca sa nu mai zic ca faceam si chimie analitica, materie din care nu pricepeam nimic pana nu ajungeam in laborator, unde aveam programata „practica” pret de cateva saptamani, dupa niste luni bune de teorie. Notele mele erau  medii la teorie, iar cand ma intorceam din practica luam 10 fara probleme la aceeasi teorie . De unde am tras eu concluzia ca sunt un om practic, frate, si ca teoria fara practica e un mare rahat. Insa programa era cum era si trebuia respectata; nu conta ca nu intelegeai mare lucru din ce inseamna filtratrea industriala pana nu vedeai un filtru ( aici trebuie sa recunosc ca eu imi inchipuiam acest filtru ca pe o sita de cernut malaiul :D)… Saraca  mama, de cate ori venea la sedinta cu parintii i se spunea ca sunt „branza buna in burduf de caine”…puii mei, nici macar asta nu prea intelegeam eu ce vrea sa insemne, dar aveam o banuiala ca e de bine daca mama nu ma alerga.

Materiile care m-au ingrozit au fost in ordine descrescatoare urmatoarele:

1.Fizica. Nu pentru ca nu intelegeam mare lucru, ci pentru ca aveam o profesoara care pur si simplu ne teroriza in dorinta ei de a mai face un ban in plus si de a te determina sa mergi la ea la pregatire sau sa-i recompensezi eforturile de a te dascali printr-un cadou substantial la sfarsitul anului. Aceasta profesoara nu mi-a fost niciodata draga. Desi  invatam fizica asa de mult incat daca ma trezeai la 3 dimineata sa-ti spun o definite, oricare, ti-as fi spus-o, notele mele nu treceau niciodata de 6. Din cauza ca nu mergeam nici la pregatire si nici nu ma prezentam cu cadouri suplimentare celor luate in grup la sfarsitul unui trimestru si apoi la sfarsit de an. Numele acestei scorpii de profesoare este Rosioara si nu mai stiu cum, dar generatiile de pana in  ’99 sigur isi vor aduce aminte de ea. Am un sentiment de satisfactie dandu-i numele acestei persoane care sper din suflet sa nu mai fie in inavatamant. In anul 1997, eu si cativa colegi am semnat o petitie la o revista pentru liceeni, in care am spus cum se desfasurau orele „stimatei” si cum ne cerea de la obraz asa zisele recompense la sfarsit de an pentru o nota de trecere desi nu eram de netrecut. A facut atata valva aceasta petitie incat procuratura s-a autosesizat si a inceput sa ia declaratii de la mai multe generatii  ce i-au trecut prin mana. Apoi controalele la scoala au gasit note modificate grosolan in catalog, o practica mult folosita de catre aceasta „doamna”. Nu era vorba de o nota, doua, ci erau zeci, la fel si in cataloagele generatiilor trecute. Asa ne teroriza ea. Ne trecea trei de 4 pe care ii modifica in timp ce ne „revansam” fata de ea. Normal ca ajungand in tribunal, toti cei caream semnat petitia am fost declarati corigenti avand in catalog un sir nesfarsit de 3-uri fara ca macar sa fim asculati ori sa fi dat vreo lucrare de control. Razbunatoare scorpia. In vara, surpriza! Am dat corigenta cu ea, toti am  fost declarati repetenti. In aceeasi zi am mers la Inspectorat si am cerut reexaminrea cu aceeasi profesoara dar in prezenta unui alt profesor. Ni s-a aprobat pentru fix a doua zi. Toti am luat reexaminarea in afara de un singur elev care nu s-a prezentat. Anul urmator am aflat cu usurare ca nu ne mai preda dupa ce ne amenintase ca nu ne baga in BAC sub nicio forma. Ea a continuat sa predea, dar nu la clasa noastra. A fost sanctionata cu o amenda de catre procuratura si cam atat. Tin sa precizez ca sotul acestei „doamne” lucreaza in cadrul armatei, iar pilele au insemnat mai mult decat o petitie nevinovata.

2. Matematica. Nu am fost niciodata un om al cifrelor. Pentru profesoara am un mare respect.Vasilescu se numea. Banuiesc ca inca se mai numeste 😀 .Am facut  tot ce se putea ca sa inteleg matematica. Dar la trigonometrie m-a pierdut, frate. Analiza matematica, culmea, a fost una din preferatele mele.

3.Chimia. Predata de catre doamna profesoara Voiculescu. O mare doamna cu un sens al umorului incredibil. Insa materia asta ma obosea. Nu era de neinteles, insa sirurile interminabile de formule ma ameteau. Mi-aduc aminte ca ma chema la tabla si rezolvam ecuatia pe jumatate, dupa care nu mai puteam sa vad continuarea. Ma trecea in banca si de-acolo spuneam cu voce tare ca stiu sa o rezolv. Ma invita iar tabla si o ducem la bun sfarsit.. Nu, nu eram inceata; recunosc, nici cea mai rapida, dar nu puteam continua pentru ca nu vedeam ecuatia per ansamblu. Insa din banca se vedea totul altfel

4.Chimia analitica. Atata timp cat era doar teorie.

5.Sport. Da, sport. Pentru ca profesorul Matei,  avea o oarecare perversitate. Cand te ajuta sa sari la capra,te atingea un pic mai mult ar fi permis legea :D. Drept urmare, mi-am luat scutire la sport, cumva bucurandu-ma parca de faptul ca am scolioza.

5.Franceza. Dumnezeule, nu intelgeam nimic! Desi am cerut sa fiu transferata la engleza, niciodata nu mi s-a aprobat; si, culmea, am mai dat si bacul la franceza! Am fost prima generatie cu 7 materii obligatorii pentru ca noi eram de profil.

Cam astea au fost materiile care m-au stresat. Insa fizica m-a terorizat si nu materia in sine, cat profesoara Rosioara.

Later edit: Numele complet al doamnei profesoare de fizica este Rosioara si am aflat ca inca preda la acelasi liceu care acum se numeste Colegiul Tehnic Lazar Edeleanu.

Anunțuri