Cred că o întind din România din nou. Am mai făcut-o odată, cred că o fac și a doua oară. M-am întors ca să mă conving încă odată cât de căcăcioasă este țara asta. E trist, dar deja urăsc România. Este într-adevăr „the end of choice”.

Sunt deprimată și obosită de nesimțirea politica de aici, de prostia în care românul se complace, de îndobitocirea în masă folosind ca unealtă cea de-a 4 putere într-un stat, presa, de mitocănia pe care o întâlnesc în fiecare zi pe strada, de manele și maneliști, de capete descreierate, masculine și feminine, de babe care își comandă respectul prin autobuze, de doctori care cer șpagă pentru ceva ce  ar trebui să primesc gratuit, de statul la coada pentru a mi se elibera o rețetă compensata, care oricum îmi acoperă doar unul din cele patru medicamente prescrise, pe cel mai ieftin de obicei (aspirina), pe celelalte 3 trebuind sa plătesc bani grei, de speranța deșartă că într-o bună zi mă voi simți bine acasă și că acasă va fi acasă, de senzația tâmpită pe care o am de fiecare dată când cer ceea ce mi se cuvine, iar eu simt că mă lupt cu morile de vânt. M-am saturat de Băsescu, de Geoană și Antonescu.

Sursa foto aici.