Nu sunt genul care să insiste cu telefoane sau cu mailurile. Mă stresează persoanele care fac asta. De exemplu, dacă cineva mă contactează pentru un anumit serviciu, îi răspund persoanei în cauza cu un mail, dacă este cazul, apoi deranjez cu un telefon. De aici, mi se pare normal să aștept feedback-ul și nu să bombardez persoana cu mailuri și telefoane, așa cum alți oameni o fac. Chiar acum am încheiat o conversație cu cineva ce mă tot indemna sa iau legătura din nou cu o firmă care m-a contactat cu ceva timp în urmă și căreia i-am răspuns cu un mail, plus un telefon. Apoi totul s-a oprit aici, deși conversația aproape ca nici nu a avut loc pentru ca persoana sunată s-a scuzat ca este un pic ocupată și ca mailul trimis încă nu a avut timp sa-l citească. Din start am simțit ca este doar o scuză. Desigur ca oricine are dreptul să se răzgândească, dar mi se pare mult mai corect să comunici asta. În fine, poate am eu așteptări prea mari sau poate că reprezint o  cantitate neglijabilă pentru a -i fi comunicate lucruri de genul acesta.
Tot persoana care mă sfătuia mai devreme, după ce eu i-am spus că nu voi insista cu telefoane și mailuri, a concluzionat: „nu vei face față în aceasta meserie în acest fel.” Sunt eu prea naiva?! Chiar nu exista bunul simț în ceea ce privește relațiile umane la nivel business? Refuz să cred acest lucru. Și nu, nu este un apropo. Este doar un fapt divers, despre care am simțit nevoia să scriu. Nu, nu voi pisa pe cineva la cap ca sa-mi fac simțită prezența, nu voi bombarda persoanele în cauză cu telefoane și mailuri. Nu sunt genul „dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau.” Chiar dacă asta înseamnă ca eu să pierd. Încă mai sper ca există un dram de civilizație în acest sector, iar dacă nu este, sper ca el să se dezvolte.