Miercuri am plecat la Ploiesti cu acceleratul de 19.30 care mergea la Buzau. Eu si partenerul meu de viata ne-am dus la locurile noastre, la etaj. Am schimbat cateva vorbe, apoi el a inchis ochii incercand sa adoarma. Pe urmatorul rand de scaune stateau tolaniti doi angajati CFR. Unul pe o parte a trenului, reusind astfel sa ocupe 4 locuri, iar pe celalalt rand un alt angajat CFR ocupand tot atatea scaune. Asta mi-a confirmat-o si schimbul de replici dintre ei si „nasul” cand a venit sa controleze biletele.
Recunosc, nu erau galagiosi, insa isi tot inmanau unul altuia un pahare cu vin.  Mirosul era specific. Nu ma pot abtine si ii spun partenerului, care observase si el printre gene schimbul acesta de fluid. Zambesc si zic in gluma: „o fi si fiert”. Ala din fata nu se poate abtine si se uita printre scaune la noi, de parca nu aveam voie sa vorbim. In mintea mea deja se conturase ideea ca daca as fi fost singura, nu as fi stat in acel vagon nici moarta, chiar daca aveam locul acolo. Nu ma simteam in siguranta alaturi de acei basamagii.
Cireasa de pe tort nu s-a lasat asteptata. Cand am ajuns la Triaj, aproape de Ploiesti, unul din acesti 2 indivizi se ridica in picioare si isi aprinde o tigara. Nu pot sa cred asa ceva! Un angajat CFR nu respecta ceea ce tocmai ei ar trebui sa servesca drept exemplu. Normal ca fumul greu de tigara mi-a invadat narile. Individul a coborat intre timp pe coridor, insa pana am ajuns la gara din Ploiesti Sud a mai durat cca 8 minute. Eu am ramas indignata de atitudinea acestor „domni” angajati la CFR. Am promis ca o sa scriu despre ei, ar fi trebuit sa-i fotografiez, insa nu am vrut sa ii deranjez din nesimtirea lor asa de mult.
Si ca tot suntem la categoria „personalul CFR”, tot indignarea si nu zgarcenia ma face sa scriu cateva randuri despre doamnele casierite care isi insusesc banii mei atunci cand imi cumpar bilet. Ca sa fiu mai explicita, aproape intotdeauna o casiera nu mai da rest la bilet. Sa zicem ca el costa 11.8 RON; ea niciodata nu are sa-ti dea rest, nici nu te intreaba daca ai sa-i mai dai tu 0.3 RON ca sa-ti dea o moneda de 0.5 RON, nu te intreaba nimic si nici nu-ti comunica faptul ca nu are sa-ti dea. Te lasa asa cu ochii in soare. Ok, recunosc ca nu este o suma monstru, dar sunt banii mei si as vrea macar sa mi se ceara permisiunea cand sunt jefuiesta in felul acesta.
Asa ca angajatii CFR sa nu se mai planga de faptul ca sunt dati afara. Eu una, daca as avea timp le-as face plangere de fiecare data pentru lucruri de genul asta. Poate asa inteleg si ei ca noi, platitorii, contam.