Martie 2010


Cineva odata mi-a trimis acest poem. L-am pastrat. Am cerut permisiunea poetului de a-l posta.
Whispers in the darkness,
Walking without sight.
Much too late to change things,
And far to late to fight. (mai mult…)
Anunțuri

Printre sfaturile pentru parul matasos si frumos, creme hidratante, leacuri babesti pentru cistite samd, m-am gandit sa impartasesc cu voi o alta experienta de-a mea care m-a pus pe picioare in trecut.
De la o varsta frageda sufar de lombosciatica. Am depistat-o cand eram la liceu. Pe timpul iernii se agrava intotdeauna. Probabil de la vreme, bocanci, haine groase si grele, umezeala si cine mai stie ce motiv.

Scitatica, pentru cine nu stie,  „consta in durere, furnicatura si/sau parestezii (amorteli) produse prin iritarea nervului sciatic.
Nervul lung si foarte voluminos numit sciatic, care controleaza muschii soldului, piciorului, gambei, labei piciorului, precum si pielea piciorului, care traverseaza toata lungimea piciorului, se inflameaza si cauzeaza boala sciatica. Durerea este resimtita in sold si in alte zone asociate cu nervul sciatic, fese, genunchi, picior si chiar laba piciorului in cazurile severe.
Denumirea de lombosciatica este pe deplin justificata. Cand durerile sunt la nivelul coloanei lombare, care, prin intensitate, pot (mai mult…)

La multi ani celor cu nume de flori!

Am 30 de ani. Nici macar nu stiu cand au zburat toti acesti ani. M-am nascut la maternitatea din Ploiesti, dar locul meu de bastina este un sat de pe langa Valenii de Munte, numit Olteni. Am locuit acolo pana la varsta de 13 ani. Apoi mama s-a recasatorit cu un consatean, dar care se mutase in Ploiesti pentru ca acolo lucra. Atunci am spus pentru prima oara cuiva tata, sau cel putin asa imi amintesc. Si astfel a ramas pana in ziua de azi. Vorbesc cu detasare, stiu. Poate va pare ciudat, dar ca sa poti vorbi despre propria viata, trebuie sa te detasezi putin.
Mama este o fiinta minunata care se vaita de fiecare data cand vorbim la telefon. Ca o doare aia, ailalta samd. Fac parte dintr-o familie de ipohondri, sa stiti. Ieri m-a sunat. Printre vaicarelile ei imi spune: ” Sa stii ca ti-am ascultat sfatul. Am inceput sa fiu mai optimista.”  Zambesc si ii spun ca era si timpul. Apoi ea continua: „da, ca stii, la noi in familie varsta medie de viata este de 60-65 de ani”. Incredibil cat optimism intr-o singura persoana! (mai mult…)

Fratele Ivan s-a indeletnicit cu un nou Hit a la Romania. I-am facut un slide si mi-am permis sa-l pun te YouTube ca sa se bucure tot romanu’.

Am dat intamplator peste acest blog, de dimineata. M-am uitat peste cateva postari si poze. Aici este ilustrata  viata animaleleor de pe strada, iar cei mai multi dintre noi nu fac nimic ca sa le ajute. Aceasta doamna are un suflet mare, salveaza cat de multe poate. Se pare ca deja are o duzina de feline acasa. Nu se descurca grozav nici cu banii, dar face tot ce poate sa nu le lase suferind in strada. O admir foarte mult pentru curajul si bunatatea ei. Am sa iau cateva poze de pe blogul sau si am sa le atasez acestor cuvinte. Daca nici  vederea pozelor nu  va misca, atunci clar nu aveti cum sa  ajutati. Da, are nevoie de sprijin pentru a ajuta aceste fiinte. Sunt convinsa ca se vor gasi multe persoane cu suflet mare. Multi dintre noi ar face acelasi lucru ca si ea, dar fie ca nu avem spatiul, fie ca suntem prea ocupati cu locul de munca, fie amandoua. Insa putem ajuta si altfel.

Cred ca sunt de ajuns aceste fotografii ca sa va convinga sa intrati pe blogul cu pricina, sa cititi articolele scrise si poate sa ajutati si voi. Nu o cunosc pe doamna in cauza, nici ea pe mine, dar o admir foarte mult.

Pagina următoare »