Am avut o raceala destul de rebela. Inca mai tusesc. Nu am avut chef sa scriu. Ce-i drept, am avut de lucru cam mult saptamana trecuta.
A trecut 1, dar si 8 Martie. Sper ca voi, frumoaselor, sa va fi simtit ca niste adevarate ladys in aceste zile. Eu m-am simtit ca una care a stat cu nasul in batista. Dar cam asa patesc in fiecare an. Daca nu este de ziua mea, atunci cu siguranta se intampla in primele zile ale lui martie. Asa cum de altfel, in 99% din cazuri cand calatoresc undeva cu avionul, sunt in prima sau a doua zi de ciclu. Stiu, unele dintre voi nici macar nu bagati de seama ca sunteti la menstruatie, dar la mine este o adevarata tragedie. Un motiv in plus pentru care imi doresc sa ma fi nascut barbat.

Dar chiar daca aceste zile nu au fost ele întocmai asa cum s-ar fi cuvenit, am avut totusi parte de o surpriza. De 1 Martie primesc un sms: „buna, ce mai faci?”. Numar necunoscut. Raspund: „bine, multumesc. tu?”. Evident, primesc aceeasi stare de bine intr-un alt sms. Indraznesc si intreb cine e. Primesc numele de botez. Stau, numar prin minte cati de Dani cunosc si nu pot sa-mi dau seama. Intind coarda si cer si numele de familie. Surpriza. Dupa 10 ani, cineva din trecut. Un fost, de fapt primul. Ma pufneste rasul. Nu se poate asa ceva! Si totusi da. Am vorbit un pic. Gateam. Ma intreaba ce, si raspund: ” creveti”. Apoi stanjenitor, de la capatul celalalt se aude: „ce sunt aia?”. Ops…