Tiesto, motanul meu cel drag, este un nebun si jumatate. Cand il apuca joaca, ne vaneaza prin casa, sare pe noi, fuge, sare pe fotolii, ia pozitia veveritei in copac, isi inconvoaie spatele si ma miauna sa-l alerg prin casa. Este foarte receptiv si adora jocul cu mine. Rar se joaca singur. Nu miauna pentru nimic altceva. Pot sa-l tin si nemancat ca tot nu miauna. Face aport cu soricelul de jucarie din dotare. Este un alintat fara pereche, nu stie sa se impunga precum o pisica  atunci cand vrea sa se mangaie, ci se roteste pe fundulet si face un 8 in aer cu capsorul lui cel pufos. Il mananc de fiecare data cand il vad ca face asta si las orice doar ca sa-l mangai putin. Stie, daca face asta, capata cu siguranta atentia pe care o cerseste. Este un scump. Cand ataca, scoate niste sunete ciudate, frumoase, dar si amuzante. Acum se uita fix la mine si mormaie usor, doar, doar o sa-l alerg un pic. Nu este un pisic care sa stea in brate. Singurul loc in care se va aseza pe genunchii mei este cand stau pe closet dimineata. Cu iubitul are alte tabieturi, i se urca in spate in momentele alea.
Il mai numim si Matrix, din cauza ca face niste salturi foarte apropiate, daca nu exacte.Urca pe perete din alergare. Nu va mai spun ca a capatat si numele de Terente o perioada, nu ma intrebati de ce :))). Broscutul, atunci cand se intinde si doarme ca o broscuta. Iepuras, cand il mangai si ii vad gulerasul de blanita pufoasa.
Dar in realitate, acest motan este un personaj de desene animate in carne, oase si blana. Mereu pus pe sotii, cu o energie de invidiat.

Azi cand ma indreptam spre sufragerie, a socotit el ca trebuie sa faca o ghidusie si sa sara pentru a se piti Dar cum eu am schimbat de curand pozitia fotoliilor, motanul meu a avut ideea nastrusnica si nefericita sa sara catre peretele unde inainte putea sa se bage  dupa fotoliu, iar distanta era mai mare de acel perete. A sarit cu asa forta pe respectivul perete, incat s-a scurs pe el ca in desene animate, dupa care s-a ridicat cu o privire dezorienata, scururandu-si capsorul de cateva ori. La un moment dat am crezut ca si-a pierdut memoria, ca nu o sa ne mai recunoasca. Bineinteles ca m-am ingrijorat cand l-am vazut asa ametit pentru cele cateva secunde, dar nici nu am putut sa nu rad de ce facuse dementelul. Mai ales ca nu este la prima abatere de genul asta. Tantos din fire,  merge pe langa mine si nu se uita ca s-ar putea ca in fata lui sa fie un perete😀.