Se intampla cateodata ca oricat de mult incerci sa te detasezi de unele lucruri, amintiri, trecut, cu atat mai mult nu reusesti. Singurul lucru pe care il reusesti in timp este sa te minti. Sa-ti impui niste reguli dupa care traiesti. Si cam atat. Acestea pot ramane ingropate, dar nu inseamna ca nu au existat, ca mintea ta nu se mai duce acolo, ca nu cauti inca raspunsuri. Dar inaintam in viata cautand fericirea. Cand de fapt aceasta nu exista cu adevarat. Sunt doar clipe de fericire, pe care daca nu stii sa le traiesti, sa le accepti, atunci poti spune ca nu ai invatat mai nimic de la viata. Fericirea se compune din lucruri marunte. Iar daca tu cauti doar lucruri marete in viata, se poate ca nici macar o zi din viata ta sa nu fi fost fericit.
De curand cineva imi spunea ca a crezut ca dragostea poate fi controlata. Si asta a facut pret de cativa ani. Apoi a obosit controland acest sentiment frumos, esuand ca pe o insula pustie, printre amintiri, fara ca macar sa mai aiba o speranta. De ce? Numai acea persoana stie raspunsul, sau poate nici ea.
Eu ma bucur foarte de mult de aceasta perioada a anului, cu flori in copaci si miros de iarba proaspata. Este singura perioada din tot anul care ma face sa ma bucur de viata, sa zambesc mergand pe strada, fara nici un motiv. Acesta este un moment de fericire in viata mea. Multi dintre voi probabil nici nu sesizati.
Cand la fereastra se inghesuie vrabiute sa-mi cante dimineata (chiar daca le mai si injur cateodata), ma trezesc zambind.
Lista poate continua si probabil o voi face, dar nu acum. Voiam doar sa spun celor care cauta fericirea ca este chiar langa ei. Trebuie doar sa priveasca in jur.