Ma doare rinichiul stang. Stiu, suna trist. Nici la doctor nu am ajuns. Mi-e sila de vizita la doctor. Si totusi trebuie sa ma hotarasc sa vizitez unul cat mai curand.
De fapt, nu asta este motivul pentru care m-am decis sa scriu. Ci faptul ca am redescoperit ca m-am nascut „emo”. M-a pus dracu’, cand am fost acasa saptamana asta, sa-mi dezgrop jurnalele de cand eram adolescenta. Frate, acum mi-e clar ca eram dusa cu capul de pe atunci. Ce dau eu vina pe viata, pe nenorociri, pe mai stiu eu ce?… Nu. Asa m-am nascut. Zau, daca inteleg unele chestii scrise acolo! Da, recunosc ca scriam in parabole sa nu inteleaga tata; dar nici macar eu?!😀 Hahaha! Mi-a citit tata scrisorile primite de la baieti. Stiam ca asta o sa faca. Dar pe unele nu a putut sa le citeasca. Abia acum i-am marturisit ce erau foile alea pline de cifre. Erau scrisori cifrate. Si da, ideea a mea a fost, ca doar stiam ce spion aveam acasa. Vai, ce fata a facut cand i-am turnat asta! Inca mai am cateva marturisiri pregatite, dar toate la timpul lor:D. Am uitat sa-l descriu ca spion pe tata in articolul dedicat lui, nu-i asa? Da, este atat de curios incat daca vorbesti la telefon si el nu este in aceeasi camera cu tine, insa te vede printr-un geam, incearca sa-ti citeasca pe buze😀. Nu reuseste, dar ma amuza. Inaine ma enerva cumplit. He he he! A venit si timpul asta, cine ar fi crezut?
Dar de ce am spus eu ca eram un „emo” veritabit? In jurnalele mele nu exita 10 pagini fara lacrimi si jale. Si sunt vreo doua caiete. Daca exista curentul emo pe vremea mea, ma crestam cu placere pe maini, mergeam prin cimitire sa vorbesc cu mortii si ce mai fac astia din ziua de azi.
Eram tot timpul intr-o relatie cand scriam, dar indragostita de altul, intotdeauna acelasi. ‘Tu-i mama ei de viata :D! Eu sunt curioasa daca sunt multe specimene ca mine. Incerc sa inteleg ce se petrecea in mintea mea pe atunci. E e nebuloasa totala. Mi-e foame. Cred ca ar trebui sa tin din nou un jurnal. Bleah, ce scarbos ar suna. Concluzia? Mai bine emo!