Septembrie 2010


Mi-au murit cuvintele nesoptite inca.
S-au sinucis rand pe rand
Iar in incostienta lor au lasat
Urme adanci de poezie abrupta.
Caut un leac, un descantec
Sa le intorc de pe lumea cealalta.
Sa-mi sfasie degetele
Cu cerneala albastra.
Mormintele lor le dezgrop,
Privesc inertele trupuri,
Si le vorbesc,
Insa nu vor sa raspunda.

De-as fi stiut sa le resuscitez.

Anunțuri

La scoala profesoara de zoologie intreaba:
– De ce credeti voi copii ca vaca nu poate sa zambeasca?
Georgica:
– Eu cred ca vaca nu poate sa zambeasca pt. ca are buzele groase si botul prea ascutit s.a.m.d.
Profesoara:
– Da, este interesant punctul tau de vedere.
Vasilica:
– Eu cred ca va ca nu poate sa zambeasca pt. ca oasele maxilarului se prelungesc pana la coarne si se ating de mandibula
s.a.m.d.
Profesoara:
– Da, foarte interesant.
Bula:
– Vaca nu poate sa zambeasca pentru ca are niste probleme personale.
Profesoara:
– Da, interesant si acest raspuns, dar totusi, ce probleme personale poate avea o vaca?
Bula:
– Pai, daca pe dumneavoastra v-ar trage cineva de țâțe de doua ori pe zi si v-ar duce la taur o data pe an, v-ar mai arde de zambit?

M-am jucat zilele trecute. De data asta am servit drept model.

Această prezentare necesită JavaScript.