Ma uitam pe review-ul pe care wordpress mi l-a trimis pe 2010.Se pare ca nu este cel mai rau review, insa pentru cateva secunde m-am gandit serios de ce m-am apucat sa-mi astern eu gandurile aici. Habar nu am. Nu sunt genul care sa iasa in fata, care sa vrea neaparat sa aiba de a face cu oamenii in general. Nu sunt o persoana nesociabila cu siguranta, dar nici una foarte sociabila. Am momentele mele in care sunt foarte prietenoasa si momentele in care nu as iesi din casa nici pana la magazin. Recunosc ca nu am probleme de comunicare, insa oamenii in general mi se par falsi. Ok, poate nu toti. Am spus in general. Mi-e greu sa nu le spun in fata ce gandesc. Acestea sunt momentele in care trebuie sa ma ascund. Nu numai ca as putea sa gresesc si sa ranesc fara sa am dreptate, dar si adevarul uneori este greu de suportat.

Apropo de prieteni… eram in Austria impreuna cu inca un cuplu. Plecasem cu masina acestora. Ii avertizasem de din-nainte ca eu am probleme cu vezica si ca trebuie sa merg la toaleta des. Ceea ce s-a si intamplat, desigur, spre nemultumirea lor.  Desi au spus ca nu e nici o problema. Era chiar in primele zile a lui ianuarie, dupa Revelion. Am prins ninsoare pe drum si un frig groaznic. Cel putin asa mi s-a parut la Budapesta cand ne plimbam pe langa Dunare. Obosita, cu sistemul imunitar nu foarte in regula, am simtit frigul in oase mai mult decat ceilalti, probabil, care erau pusi pe facut poze. As fi facut si eu daca nu mi-ar fi inghetat toate cele in halul acela. Plus ca de la Dunare batea un curent rece de te seca pur si simplu. Am preferat sa plec la hotel. Sar peste niste detalii pentru ca nu vreau sa dau tot din casa. Oricum, cert este ca frigul mi-a afectat si mai mult rinichii si starea generala. Pe drum inapoi, dupa ce ne-am asezat la masa toti patru, din vorba in vorba, eu probabil vaitandu-ma prea mult, mi s-a  aruncat urmatoarea fraza in fata de catre unul dintre cei cu care plecasem in calatorie si pe care ii avertizasem in legatura cu stadiul in care starea sanatatii mele se afla: „daca stia (nu dau nume) ca esti asa bolnavicioasa nu se mai combina niciodata cu tine.”. Am replicat ca „(nu dau nume) stia de la bun inceput cum eram. Cand m-am mutat cu el am venit cu o valiza plina de medicamente.”
(nu dau nume) in schimb, nu a spus nimic…
Si cand te gandesti ca in acea calatorie am mers doar ca sa nu ii las cu visele spulberate a unei calatorii. Dar asa sunt oamenii.
Asta se intampla acum doi ani. (nu dau nume) este de domeniul trecutului acum. Cu siguranta atunci a vorbit avocatul lui.
Asta a fost doar un exemplu de oameni pe care incerci sa ii menajezi, iar ei cu prima ocazie te lovesc fara sa gandeasca prea mult. Daca vor citi aici cu siguranta se vor recunoaste. Sper ca din asta sa invete sa fie un pic mai diplomati, iar pe viitor le sugerez ca atunci cand isi aleg prietenii sa le ceara o lista completa de analize.

Sursa foto aici