Fotografia este un hobby care mananca foarte multi bani si timp. Evident ca iti trebuie si un dram sau poate mai mult de talent. Mana ti-o vei forma in timp.
Eu detin ca si aparat foto, un D80 de la Nikon, din 2009, cred. Cand l-am luat nu stiam foarte multe. Trecusem de la un Fuji compact la un aparat OZN pentru mine. Timp de 3 ani l-am intors pe toate partile. Am fotografiat, am facut experimente, am incercat toate setarile si am tot incercat sa-l inteleg. In principiu l-am inteles, cumva, adica in termenii mei proprii. Daca ma pune cineva sa explic sunt pa. Am studiat de una singura multe materiale de pe net si nu numai. Chiar am imprumutat cateva manuale.
Am ajuns insa la concluzia ca vreau sa inteleg si mai mult, sa aprofundez si sa descopar bucatica cu bucatica. Pentru asta a trebuit sa ma inscriu la un curs. Asadar, acum sunt la un curs de fotografie. Am avut 2 sedinte si pot spune ca deja am invatat foarte multe. De exemplu, pun pariu ca nu ati auzit in viata voastra de bokeh. Sper ca v-am facut curiosi… Nu spun mai mult😛.
Mai greu este sa si fixez in capsorul asta de „blonda” toate cunostintele astea😀
Asadar, in curand voi fi un pic mai destepata in ceea ce priveste acest capitol si sper sa si fie de folos in viitorul apropriat.
Asa cum spuneam, fotografia este un hobby costisitor, dar si terapeutic.

Si ca nivel urmator ma uit deja la D700. Sper sa ma loveasca si norocul de a-mi castiga banii pentru acest aparat. Evident ca stau si ma gandesc daca se merita… Imi raspund tot eu. Normal ca se merita daca asta ma face sa ma simt bine. Unii investesc in masini, altii in case. Eu nu am nici una, nici cealalta. Am doar un hobby costisitor. Dar simt ca traiesc🙂.