Doliul a luat sfarsit. Pana la urma viata e menita sa fie traita, chiar si asa, taras, cateodata. Asa ca gata! Trecutul are si el farmecul lui atata timp cat ramane in trecut.
Asadar, nu stiu daca am reinceput sa traiesc, dar macar incerc. Este un pas indraznet si firesc in acelasi timp.
Este o zi frumoasa si azi. Probabil am sa ies la plimbare. Cu siguranta am sa o fac. Primavara mi-a placut mereu. Imi da un sentiment aparte. Desi astenia isi spune cuvantul, este singurul anotimp din an care chiar ma trezeste la viata.
Iubesc ghioceii, mugurii inverzind timid, coltul ierbii stand la panda sa rasara, galagioasele vrabiute scaldandu-se-n soare.
Si da, la 31 de ani, pe care i-am implinit de curand, inca mai copilaresc. Poate ca asa trebuie. Probabil recuperez copilaria pierduta-n spitale. Nu este un plan facut de mine. Asa s-a nimerit.
De azi inainte am sa traiesc fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Imi cer scuze pentru greselile ce vor urma, dar vreau sa simt ca traiesc🙂