Observ ca multi care mi-au citit blogul au sesizat nu stiu ce depresie, sau altii au sugerat cum ca as fi indragostita.
Acum vreau sa lamuresc putin lucrurile.
Nu sunt nici indragostita si nici nu trec printr-o depresie. Doar am reinceput sa traiesc, sa simt ca sunt iarasi eu.
E primavara, iar acest anotimp si-a pus amprenta intotdeauna pe modul cum ma comport, vorbesc si simt.
Mereu am fost tipul mai melancolic, muzica pe care o ascult dovedeste asta si nu numai. Imi place sa visez muuuult si o fac chiar si cu ochii deschisi.
Sunt ametita de felul meu, emotiva, spun lucruri uneori care nu ar trebui spuse samd. Cred ca am ajuns intr-un punct in care ma accept. Si stiti ceva? Mai mult decat atat, imi dau seama ca nu sunt perfecta, nici macar pe departe, dar felul acesta al meu de a fi ma defineste si ma scoate din multimea de-afara.
Si cand te gandesti ca mereu am incercat sa traiesc dupa tipare. La dracu cu ele! Incep sa ma iubesc! Si nu la modul narcisist.
Am de multumit catorva persoane pentru asta si o voi face la timpul potrivit. Insa stiu ca atunci cand vor citi aceste cuvinte vor stii ca despre ele vorbesc😉.
Acum merg sa ma pregatesc pentru cursul foto. Mai am 2-3 saptamani si se termina. Cu siguranta o sa-mi lipseasca tipul asta de socializare, colegii si colegele. Sper ca macar din cand in cand sa iesim la cate un shooting impreuna🙂.

P.S. Nu mai sunt chiar atat de urata. Coafeza a facut treaba buna😀