E liniste… imi place sa o ascult. Mereu mi-au placut orele tarzii din noapte in care pot sa ma pierd in memorii, in visare, uneori doar plang, alteori zambesc…
E atat de liniste incat imi pot auzi gandurile…

Azi am taiat o parte din mine si am lasat-o pe strazi. Ploua… Petele sangerii, lasate in urma, s-au diluat. Nu ma mai poti urmari.

Nici macar durerea nu o mai simt…

Imi tarasc umbra dupa mine in sila, iar ea ma intreaba rautacioasa care din noi doua e mai umbra. Daca ar fi dupa mine, as taia cordonul ombilical si i-as oferi libertatea. Nu mai vreau sa ascult predici!
Acum i-am dat un sedativ… am stins luminile, asa ca doarme dusa.

Sper sa ploua si maine…