De ce imi place sa traiesc in Romania si de ce as pleca? Sunt doua stari care se anuleaza reciproc.
Imi place aici pentru ca aici sunt oamenii care vorbesc in graiul meu, care are mai mult sens decat oricare alta limba de pe pamant, oricat de draga mi-ar fi. Pentru ca aici am parintii si motanul. Pentru ca aici este casa bunicii de care inca sunt legata sufleteste si de care voi fi probabil pe veci. Pentru ca aici pot sa spun „du-te la dracu’ !”, pe buna dreptate. Pentru ca orice injuratura in limba materna este mult mai plina de sens, in special atunci cand celui care i te adresezi este roman.
Pentru ca atunci cand spun „te iubesc” o si simt. In oricare alta limba, pare lipsit de incarcatura emotionala.
Pentru ca inca mai vezi pe dealuri si munti ciobani adevarati. Pentru ca… daca se mai aduna o sa completez.
De ce nu imi place aici este pentru ca, desi traiesti in tara ta, esti tratat ca un sclav de catre puterea politica si nu numai. Pentru ca nu avem serviciile medicale pe care le platim. Pentru ca salariile sunt de rahat. Pentru ca nu imi permit o casa nici macar in 50 de ani. Pentru ca oamenii devin din ce in ce mai rai. Pentru ca nu ne permitem sa speram. Pentru ca suntem atat de rai incat nu ne pasa ce se intampla cu bietele animale din strada. Pentru ca atunci cand se gaseste unul caruia sa-i pese, ceilalti ii sar in cap. Pentru ca gunoaiele si cladirile darapanate le intalnesti la tot pasul. Pentru ca nu ai loc de cersetori agresivi mai bogati decat tine. Pentru ca… as putea aduce mii de argumente, insa nu vreau sa ma deprim.
De ce sunt inca aici? Pentru un suflet care imi face viata mai frumoasa. Tiesto, motanul meu.