As fi putut face la fel… as fi putut sa-ti intorc spatele furioasa fara sa mai privesc in urma niciodata. Aveam tot dreptul. Si tu stii asta. Si totusi nu am facut-o. Am preferat sa ma maltratez tacut, adanc in mine…
Ratacind printre amintiri pe care nu le pot sterge si nici nu vreau, voi continua sa exist. Chiar si atunci cand voi fi doar o amintire…

M-am certat pana si cu somnul… el voia sa vina, dar sa si plece in acelasi timp. I-am explicat ca daca vine trebuie sa ramana macar pret de cateva ore. Nu le poate face pe amandoua odata. Si totusi azi noapte si-a facut de cap.
Acum o ora, cu degete tremurand, i-am dat o palma si i-am urat cale lunga. Al dracului tampit!
Diseara va veni din nou, cu siguranta… am sa-l astept si-am sa-l lovesc atat de tare incat am sa-l pun la pamant macar vreo 12 ore.

Azi o sa am oaspeti la masa. Prietenele mele, lacrimile. Sunt aproape nelipsite. Ma simt bine in compania lor. Atata compatibilitate nu am simtit nicioadata fata de nimeni altcineva. Asadar, probabil ne vom uita pe pereti si vom desena scene de groaza… Ah, deja sunt la usa. Sa le deschid…