Primul fulger si tunet pe anul acesta a poposit deasupra ferestrei mele; mai devreme decat pasarile calatoare chiar…
Senzatia este una placuta… stiu ca vor urma si ele curand.
Iar ploaia imi curata sufletul care rataceste inca pe strazi, hoinar si murdar…
L-am intalnit zilele trecute, intr-una din perindarile mele fotografice. Zacea intins langa un zid, la soare, temurand si flamand. I-am intins mana… m-a privit ca pe un strain si mi-a zambit schimonosit, aratandu-si dintii cariati si inegriti de tutun. Aproape de nerecunoscut… Apoi s-a ridicat si mi-a intors spatele plecand pe un drum numai de el stiut…
Nu pot spune ca m-a durut… numai el stie daca a simtit ceva.
La un moment dat va gasi singur drumul spre casa. Iar atunci vom avea impreuna un nou inceput.