Mama continua tratamentul cu Interferon. A slabit foarte mult. Uneori, cand vorbim la telefon, imi e si frica sa o mai intreb ce mai face . Stiu ca lista celor rele este fara sfarsit.
Nu am mai fost acasa de vreo 2 luni cred. Imi este si teama sa o vad asa. Dar trebuie sa merg.
Azi sunt un pic mai sensibila (e perioada). Imi vin in minte tot felul de ganduri care altfel refuz sa zabovesc asupra lor.
Ma tot gandesc ca viata e scurta si de rahat. As pleca fara sa privesc in urma, dar tocmai dorul de casa, de parinti, dar si starea de sanatate precara de atunci m-au facut sa ma intorc.
E greu sa nu poti fi langa cel pe care il iubesti atunci cand acesta are nevoie de tine. E greu sa nu ai pe cineva care te iubeste langa tine atunci cand ai nevoie.
Ok, poate nu sunt langa mama zi de zi, dar stiu ca pot fi langa ea in caz de nevoie. Stiu ca nu ma despart mii de km.
Lucrurile astea ma tin pe loc. Plus Tiesto, bineinteles.
Cine stie cat mai are Dumnezeu de gand sa mi-o lase langa mine…

Anunțuri