sperantele mor rapid,
agatate de grinda cu funii.
isi oglidesc cu grija moartea
in ochii tai pierduti in zari,
orbindu-ti si mai mult nepasarea.
nepasarea de mine…

se leagana de grinda
cu ochi muribunzi si ranjind,
in timp ce tu raspunzi elegant, nu.
si cu varful degetelor moi
diluezi grav gustul ramas inca proaspat si viu
al singurului sarut dintre noi.

e un joc doar, stiu.
insa sufletul meu mutilat si copil inca
nu stie jocul asta si nici nu vrea sa-l stie.
vroia doar un colt din sufletul tau
unde ghemuita, ca un vagabond fara adapost,
m-ai fi lasat sa cersesc.