Iulie 2011


Aseara am primit aceste minunate fotografii. Nu imi gasesc cuvintele sa exprim ceea ce simt cand le privesc. Spun doar atat. Felicitari fotografilor!
Avem o tara minunata!

 

Fotografi: Virgil si Mariana P.

Cum as putea? Atata tacere cuprinsa de neputinta… Unul cate unul, ganduri neprihanite si aproape goale, isi insceneaza moartea zi de zi.

Cate scenarii, atatea morminte… ca pasarile cerului, in stoluri, mii.

Din categoria cum ajung unii pe blogul meu.

1. licee se are voie sa se lase corigenti:  Nici nu stii ce veste buna mi-ai dat 😀

2. nervoase dezlipind etichete nervos:  M-am tot gandit cum vine asta… ba chiar mi-am imaginat. Ce comportament coleric dom’le! 😀

3. melodie anti-fumat:  Personal am incercat aproape de toate, dar la asta nu m-am gandit. Poate compune Guta ceva :D.

4.lumea sterge hi5: O ce veste minunata! 😀

5. descantece cu orice bete: se ia o beata sau mai multe bete si le pui sa descante. Sau daca e vorba de beţe, mergi dupa ele in padure si le descanti la fata locului, poate asa nu mai dispar padurile din Romania :D.

6. as vrea sa am dinti in gura: Si eu, zau. Daca se poate si de rezerva 😀

7. cum sa capeti urechea muzicala: Faci o cerere la CNAS si poate se rezolva 😀

8. stari funny pe facebook: Vezi BAC-ul din 2011

9. fumez si am plasture antifumat: Asa, baga nicotina cat mai multa, sa nu-ti scape nimic, da? 🙂

10. cum imi dau seama ca sunt motani ? :  Greu! 😀 Mergi la un veterinar sau chiar mai multi, ca mai dau rateuri si ei  (proprie experienta). 😀

11. o sa devin bucatareasa: Asta da veste minunata. Si eu am vrut, dar mi-a trecut 😀

12. daca am avut febra si frisoane ne doare capul si ceafa apoi?: Mergi la doctor, ca internetul sigur nu te vindeca!

13. avatare imi lipsesti: Filmul sau ala de la mess? 😀

14. ce pesimista e lumea: Tu din care faci parte? La mine ai nimerit in aia pesimista rau 😀

15. gay din bacau vreau un prieten: Aproape ca am lacrimat cand am citit asta. Eu nu sunt gay, deci nu te pot ajuta 🙂

In ultima sapatamana subiectul pe buzele tuturor este BAC-ul. Mi-am exprimat de multe ori opinia in legatura cu sistemul de invatamant din Romania. Nu scuz pe nimeni. Cu siguranta copiii in ziua de azi sunt mult prea relaxati la scoala si la examene. De fapt a fi relaxat nu este un lucru rau, dar aproape nimeni nu mai invata.
Pentru mine liceul a fost o perioada horror. Nu mi-a placut nici profilul clasei si nici modul de predare. Am ajuns in clasa de laboranti analize fizico-chimice la sugestia extrem de sustinuta a parintilor mei fara o alta alternativa. In conditiile in care am urat trei materii in viata mea in ordine descrescatoare: fizica, matematica, chimia, ghici care erau materiile de baza?! 😀
Sa spunem ca eu am avut nesansa sa ma nasc din niste parinti dictatori. Dar presupunand ca mi-ar fi placut totusi toate aceste materii cu siguranta le-as fi urat din cauza modului de predare. La matematica nu era chiar asa de rau si nici la chimie. Ba doamna de la chimie chiar imi era draga. Nici cea de mate nu imi era antipatica. Avea momente in care nu as fi intrat la ora ei totusi.
Fizica de departe a fost teroarea vietii mele. Si nu pentru ca fizica ar fi fost prea grea ca materie, ci pentru ca profesoara cu siguranta si-a luat titulatura pe pile si cadouri.
Daca au picat atat de multi la BAC anul acesta ma intreb cum de au ajuns sa dea examenul. Cine este vinovat pentru asta? Vinovati sunt elevii ca nu au invatat, dar ne punem semnul de intrebare ce fac profesorii si cum de ii trec clasa? Cu tot respectul pentru unii dintre profesori care au pedagogia in sange si care sunt din ce in ce mai putini, cred ca vinovati sunt deopotriva elevii si profesorii. Sistemul este unul prost, dar cred ca poate fi schimbat numai daca profesorii isi vor face treaba cu adevarat.
Inca imi mentin parerea ca sunt prea multe materii fara rost, prea multa teorie fara practica.

Si pentru ca sunt narcisista (self centred), evident ca o sa scriu tot despre mine. Si ca sa inteleaga lumea de ce acest blog contine atat EU, este pentru ca blogul nu se vrea a fi vreun editorial online, tabloid sau presa. E doar un jurnal al gandurilor mele, despre mine, despre lumea care ma inconjoara, despre ceea ce traiesc si ravnesc.
Nu sunt o femeie extrem de inteligenta. Nu am teluri mari. Visele mi-au ramas mici. Dar nici proasta nu sunt, nici urata si nici moarta pe dinauntru. Bunul simt este enervant de prezent.
Pana azi m-am tot blamat singura pentru oamenii care au plecat de langa mine sau care m-au facut intr-un fel sau altul sa plec de langa ei.

Azi am realizat ca nu am pierdut nimic. Nu sunt vinovata. Si ca mi-am lasat amprenta in viata fiecarui om care, la un moment dat, a facut parte din viata mea, intr-un fel sau altul. Si sunt convinsa ca aceasta amprenta nu este una negativa.
Sunt un om bland de felul meu. Iubesc animalele mai mult decat oamenii. Copilaresc inca pentru ca nu am avut copilarie si pentru ca inca nu am gasit omul care sa merite maturizarea. Gresesc ca orice om.
Sunt un om liber. Libertatea ma iubeste.
Am o parte artistica ascunsa foarte bine, care da sa iasa din cand in cand la suprafata, insa nu suficient. Am insuflat pasiuni (hobby-uri) in sufletele oamenilor de cateva ori.

Desi mi-am abandonat tara adoptiva, Anglia,  imi este la fel de draga.
Nu sunt o femeie de cariera. Cariera ma ocoleste cu o foarte mare precizie. De fapt mi-a fost ratata din clipa in care am deschis ochii. Niciodata nu am stiut ce am vrut cu adevarat. Pentru asta sunt singura vinovata, probabil. Dar nu regret. Nu toti oamenii sunt de succes. Mie nu mi-a venit inca randul.

Motivul acestei postari este unul pe care nu-l pot exprima in cuvinte.
Insa cuvinetele se vor cuibari in mintea cui intelege ca, asa cum m-am descris, nu sunt un om rau. Acum depinde de fiecare ce isi doreste de la viata. Trebuie doar sa realizezi ca nu poti avea totul.
Cu cat ai mai mult cu atat apreciezi mai putin. Si aici ma refer strict la sufletul nostru, al tuturor.

Intr-o zi voi fi un fotograf vestit. Atat pentru azi.