Am fost un copil amarat tare. Si cand spun asta, nu o fac sa ma compatimeasca nimeni, ci doar spun lucrurilor pe nume.
M-am nascut bolnava. Am avut pana acum incercari foarte mari. In 2005 in ziua de Craciun am fost la un pas de moarte, iar moartea se numea Septicemie.
In fine, azi sunt tot la fel. Putini sunt oamenii care inteleg prin ce sunt nevoita sa trec pentru a incerca o viata normala. Stiu, nu se vede la exterior. Nici nu imi doresc sa se vada vreodata.
Dar asa cum sunt, nu pot sa nu ma uit in urma si sa nu fac haz de necaz. Ii povesteam zilele trecute unui prieten vechi si drag…
„Stii, cand eram mica, cam de la varsta de 3-4 ani, din cauza astmului si alergiei care provoca crizele de astm, doctorul ma trimitea in fiecare vara la mare intr-un fel de sanatoriu pentru copii. Pentru ultraviolete. Ne scoteau dimineata pe la ora 5 pe plaja cam 1 ora si apoi seara la apus. Aveam toti papucei din aia gumati, cu gaurele, hai ca nu se poate sa nu fi avut si tu. Ne intindeau ca pe niste sardele la soare. Dar desi toti eram in rand, pe mine ma punea mai deoparte cu vreo doua cearceafuri. Nici in sanatoriu nu eram pusa cu toti copiii la un loc. Ma tineau la izolator. Si asta de fiecare data. Ce „distractie” pe mine, iti dai seama! Nu.
De ce ma tineu in izolator? Pai pentru ca din cauza alergiei, ca deh, de-aia eram acolo, aveam urticarie(blande), un fel de manifestare a alergiei cu pete mari rosii pe piele care ma si mancau. Cam ca atunci cand te ciupesc tantarii. Iar medicii din sanatoriu se temeau sa nu fie raie, sa se ia la ceilalti copii. Si tot asa an de an pana cand, in ultimul an, cred ca aveam 6 ani, le-am spus ca mama imi da Prednison si Peritol pentru asta, acasa.  Atunci s-au luminat la fata si pentru prima oara in cei 3 ani am vazut si eu lumina zilei imprena cu ceilalti copii. Pentru prima oara m-am bucurat si eu de mare.
Incompetenta medicilor dateaza deci inca de pe atunci. Sa nu faci diferenta intre raie, care arata intr-un mare fel, cu localizare care descrie si mai bine boala, si urticarie (alergie), cauza pentru care eram de fapt adusa in sanatoriu… A trebuit sa le spuna un copil de 6 ani tratamentul ca sa isi dea seama ca sunt prosti.”

Radeam amuzata de intamplare si de prostia lor cand ii povesteam prietenului. Dar in adancuri inca doare.

Anunțuri