Buna dimineata tuturor!
Am asa o rautate-n oase de cateva zile de nici nu va puteti imagina. Ma abtin cu greu, dar foarte greu sa nu fac un misto de-ala de cartier. Acu’ zic sa fiu si eu doamna, ce…, vorba aia, si sa tac dracu’ din gura, macar pe moment.
Da’ sa stiti ca rautatea asta nu-mi face rau. Dimpotriva, ma binedispune intr-un mod absolut minunat si aberant in acelasi timp. E ca si cum mi s-a luat un val de pe fata si acum vad lucrurile foarte clar. Am iesit din ceata. Si nici in mocirla nu mai calc. S-a facut lumina. E o lumina absolut orbitoare care ma face sa-mi dau palme si sa ma trag de urechi singura, in timp ce-mi spun printre dinti: „tu, proasto!”. Si iar ma pufneste rasul😀.

Este un banc bun rau. Zau, dar ma tem ca va trebui sa-l astern in cuvinte multe, ca eu nu ma pricep la spus bancuri. Eu doar le traiesc😀