Am răsfoit câteva foldere de când eram tânără. Si am descoperit ca mi-e dor. Nu mi-e dor de ce se întâmpla atunci, pentru ca nimic bun nu se întâmpla…Ci îmi este dor de tinerețea de-atunci, de voioșie și de speranțe. Da, am căzut în butoiul cu melancolie.
Da’ o sa ies.
Știți ca la mine este pe anotimpuri. Primăvara și toamna e prăpăd.

Azi nici nu mai am curaj sa sper. Si știți ceva? Doare mai mult decât dorințele niciodată îndeplinite.
Dar viata e roz. Cu un joint în coltul gurii poate fi și mai roz. Noroc ca m-am lăsat la timp😀. Nu ca m-as fi luat vreodată cu adevărat.
Hello viață! Goodbye hopes!