iulie 2018


Si pentru ca in ultimul timp am parut al naibii de melancolica (chiar am fost), a venit timpul sa scriu si ceva mai putin girly, inimoare si pupici roz.
Azi voi fi barbata. Si am sa imi bag si am sa imi si scot daca trebuie. Oricui.
Nu, te rog! Stai la rand! Tin totusi la o ordine!

Ti se pare ca respir romantism prin toti porii?
Ti se pare!
La fel de bine pot fi si vulgara. Stiu. Nu da bine. Doar sunt o doamna, ce pula mea!

Da, frate! In ultimul timp am fost calcata de o locomotiva. Dar i s-au terminat carbunii. Asa ca piss off!

Ploaia din ultimele 4 zile. Da, ati auzit bine, 4 zile aproape continuu, a spalat si ea din cacat. Acum sper sa nu refuleze pe-aproape. Prea multa apa.
Cum sa zic? Noi, femeile, avem un dar nemaipomenit de a cadea in cap dupa cine nu trebuie. Avem si momente de luciditate in care stam si ne intrebam de ce?!!!!!!
Pentru ce? Frumos nu e, nici bogat, nu stie nici sa futa….pula mea…si tot proasta te intorci in starea de plutire. Ca nu gasesti nici un raspuns.
Pentru asta au inventat niste unele (ei nu isi bat capul, nu ala de sus, oricum) un raspuns ” iubesti pentru ca iubesti”
Serios?!
Noroc ca starea asta nu tine toata viata. Ea vine si pleaca. In rastimpuri. Vine fix cand iti promiti cel mai solemn ca nu vei mai lasa se intample asta niciodata. Si pleaca in momentul in care ti-ai smuls si ultimul fir de par. Dar pleaca.
Oare de ce suntem noi atat de proaste? De ce trebuie sa punem atat suflet?
Suntem nascute cu o doza mare de masochism. Unii cred ca tine de inteligenta. Asa o fi.
Parerea mea este ca totul e chimie. Iar chimia asta a femeilor se plimba libera, mult prea libera si mult prea senila. Ne face mult prea vulnerabile, mult prea sensibile. Si cu toate astea, abia tarziu aflam ce naiba e ala orgasm.
La noi pana si sexul e complicat. Avem atatea „butoane” ca saracii barbati nici nu stiu de care sa dea mai tare. La ei e simplu.
Mno, asta e cu trairile mele femeiesti si melancolice…traiesc intr-un corp de femeie. Iar sufletul mi-e la fel de muieresc.
Imi place sa visez, sa ma mint, sa ma tangui pana chelesc. Acum e pauza.
Pana data viitoare, oricum.

Încă lucrez la asta. Va suferi modificări pe viitor, dar am decis să o public totuşi.

Ai să mă cauţi într-o bună zi.
Puţin tarziu şi mult prea pe înserat…
Şi-ai să ajungi s-atingi pietrele reci
Fără ca eu sa-ţi pot răspunde.

Ai să te cauţi într-o bună zi
Pierdut printre atatea jurăminte.
Şi-ai să te regăsești vorbind în șoaptă
Cuvinte pe care în trecut le-ai îngropat in taină.

Ai să iubeşti târziu şi mult prea pe înserat.
Şi ai să-ţi urlii-n pernă neputința.
Abia atunci vei învăta ca să te ierţi
Şi cum să priveşti cerul.