calatorie


Tot cautand prin sutele de poze pe care le-am facut de-a lungul timpului 10 fotografii pentru portofliu de examen, la sfarsitul cursului, am ajuns negresit si destul de rapid la folderele cu Anglia, Londra, tara mea de suflet. Asa dor nespus m-a cuprins ca trebuie neaparat sa pun la cale un plan bun de finantare si plecare pentru cateva zile Londra.
Viata e scurta, nu? Copii nu am… macar sa ma plimb pe unde mi-e drag :).

De ceva timp ma gandesc sa scriu despre asta. Am tot amanat, parca asteptand ca lumea sa se emancipeze cumva, ca nesimtirea unora sa dispara. Da’ de unde! De cate ori vi s-a intamplat sa nu aveti loc pe scaunul pe care l-ati ocupat in autobuz, microbuz, tren si cel mai adesea in metrou? (mai mult…)

Londra este un oraș pe care îl vizitez aproape în fiecare an. Pur și simplu m-am îndrăgostit de el in 2002 când am pășit pentru prima oara pe meleaguri englezești. În general, sunt îndrăgostită de Anglia. Oamenii nu sunt  atât de greu de digerat dacă începi sa le înțelegi umorul și felul de a fi. Ba, as spune ca ma înțeleg mai bine cu mulți dintre ei, în comparație cu mulți dintre ai noștri. Singurul inconvenient în aceasta țară este ploaia, care se pare ca nu se termina niciodată. Iar eu, cum am probleme cu reumatismul de mica, sigur ca nu-mi creează o stare de bine. Plus ca dacă suferi de asa zisul „rău de vreme”, asta nu este țara în care sa trăiești.
Am locuit vreo 3 ani in Bournemouth. Este un oraș la mare, Oceanul Atlantic de Nord. Pe atunci nu aveam mania fotografiei. Dar as fi avut ce fotografia. Am sa fur de pe internet câteva imagini cu Bournemouth.

Este un oraș frumos. Din păcate, aceste fotografii nu sunt foarte elocvente.
De când am plecat din Anglia, de 3 ani, m-am tot întors in Londra, dar nu am mai reușit să ajung in Bournemouth, unde am lăsat în urma amintiri și prieteni. Acum, însă, mă gândesc serios sa-mi fac o rezervare. Știu sigur ca voi reveni de acolo cu fotografii foarte frumoase. Asta dacă nu va ploua, bineînțeles. Da, în primăvară voi merge în Bournemouth.

Cât despre Londra, mai sus am atașat niște poze pe care le-am făcut de-a lungul vizitelor mele. Primele 6 fotografii sunt din Bournemouth.

Coridorul ce duce spre biserica de mai jos…

church4

church3

Am vorbit ieri aproape numai de partile negative ale Egiptului. Azi imi propun sa scot in evidenta frumusetea lui, desi cred ca pozele de ieri au convins intr-o oarecare masura.

Rasaritul si apusul in aceasta tara sunt o minune, trebuie neaparat sa-l vezi, iar daca esti in desert, cu atat mai bine. Localnicii, desi par ca toti vor sa-ti vanda ceva la suprapret, sunt prietenosi si te intampina intotdeauna cu „how are you? where are you from?” . Ba mai mult de atat, te servesc cu un ceai traditional.

Beduinii sunt niste oameni pe care ai putea sa-i compari cu tiganii nostri, cu diferenta ca nu sunt nici agresivi, nici nu te injura si se pare ca nici nu fura. Traiesc in desert in zonele unde pot gasi apa, iar cand fantana seaca se muta acolo unde pot sapa o alta. Cum gasesc acestia apa in desert? Cu ajutorul camilelor. Isi lasa animalele libere iar ei le urmeaza. Acolo unde exista apa sub nisip, camila incearca sa sape o groapa cu ajutorul copitei. Casele acestora in general sunt din paie, iar satele lor numara in general 50 de persoane. Cei mai multi dintre beduini sunt surdo-muti sau au alte probleme de sanatate, datorita casatoriilor intre ei de atatea generatii. Primul meu contact cu acestia a fost pe marginea unui drum la un popas unde am luat micul dejun. Stau si asteapta autocarele cu turisti pe marginea drumului. Mi s-a parut simpatic faptul ca aveau cu ei, in afara de puradeii, un magar sau doi pe care stateau nemiscati niste ieduti. Nu-mi venea sa cred cum acestia stateau asa tepeni de parca ar fi fost impaiati atatea ore. Se stie ca iedutii sunt niste animalute zvapaiate, astia, frate, erau de-a dreptul ciudati, frumosi si va asigur ca si vii. Femeile erau cu magarusii, puradeii si iezii. Barbatii erau cu camilele. Tot ce voiau era sa le dai bani in schimbul fotografierii. Puteai sa te fotografiezi cu ei in voie. Cam asta fiind singura lor sursa de venit. Eu am „furat” cateva fotografii din autocar pentru ca am vrut doar sa-i surprind in toata naturaletea lor.

beduini8

beduini14beduini22beduinidbeduini55

In apropiere de Luxor am trecut printr-o localitate unde oamenii cultivau. Sa treci direct din nisip la atat verde mi s-a parut incredibil.

culturiculturi1

piramide3landscape6landascape1

Am vizitat Valea Regilor, Valea Nobililor, mormintele faraonilor, Karnak, Piramidele si Sfinxul. Este o tara cu extrem de multa istorie. Cam tot ce s-a construit cu mii de ani in urma aici pare de domeniul fantasticului. Te intrebi cum de au reusit sa faca o asemenea treaba fara utilaje. Si totusi au facut-o, multe dintre constructii fiind calculate la milimetru iar de cele mai multe ori in perfecta corelatie cu astrele ceresti, ceea ce ii face pe egipteni nu numai foarte buni constructori dar si foarte buni astrologi.

piramida55piramide77piramide88

Am revenit din Egipt. 7 zile nu sunt de ajuns sa vizitezi aceasta tara in proportie de 90% araba. Asa ca va sfatuiesc sa mergeti pentru 2 saptamani daca aveti de gand sa vedeti diverse obiective. Practic eu nici nu am prea avut timp sa stau la plaja, prin urmare nici foarte bronzata nu m-am intors.  Aerul, foarte cald si uscat, este respirabil. Langa mare briza il face si mai placut.

Rusii fac parte din peisaj oriunde in aceasta tara, ca de altfel si in Turcia. Ca sa prinzi un loc bun pe un sezlong langa mare trebuie sa te lupti cu „tovarasii”. Deoarece acesti turisti sunt foarte matinali, isi pun prosoapele pe sezlongurile cele mai apropiate de mare si apoi redispar la un somnic bun, urmand micul dejun unde ghiorlanesc prin toata mancarea ca niste barbari. Daca ai indraznit sa te trezesti mai devreme decat ei incepe lupta: cu o nesimtire iesita din comun vin sa te dea la o parte de pe sezlong deoarece ei au ocupat acel loc de 4 zile, iar tu, ca nou sosit, nu ai nici un drept. Bineinteles ca ii explici in engleza ca nu a venit cu el de-acasa si ca ai fix aceleasi drepturi, iar el te injura in rusa facandu-se ca nu intelege (sau poate chiar nu intelege). In general am vazut turisti care renunta in favoarea rusilor de scarba gurii lor. Concluzia este ca ar fi fost mult mai frumos un Egipt fara rusi. Dar asta este, ce sa-i faci. Noi nu a trebuit sa ne luptam cu rusii, din fericire, deoarece nu suntem nici matinali si nici timp prea mult de plaja nu am avut, fiind in general plecati. Insa cat timp am stat la plaja a fost amuzant sa privim  de pe margine cum „rasketii” astia fara pic de rusine cred ca totul li se cuvine doar pentru ca au 2 metri inaltime, vorbesc rusa si au burta mare.

Apa marii este intr-adevar foarte calda, intri si nu-ti mai vine sa iesi. Intrarea e foarte lina; ba mai mult, sunt  portiuni unde, dupa ce intri pana la brau in apa, mai mergi 2-3 metri si iarasi scade pana la genunchi.

O mare foarte limpede in care seara, cand nu se mai balacea nimeni, pestii iti ofereau un spectacol superb de acrobatii deasupra apei. Puteai sa faci snorkeling in voie si aveai si de ce. Vedeai pesti de toate marimile, formele si culorile, care nici macar nu se sinchiseau de faptul ca inotai alaturi de ei.

La piramide e tare  frumos daca poti sa-i  ignori pe asa-zisii negustori de „cacatisuri” pe care ti le baga pe gat, doar doar te fac sa cumperi. Cel mai bine e sa le vorbesti in romana. Nu stiu ce sa-ti raspunda pentru ca nu inteleg limba, asa ca ai scapat. Daca vrei insa sa cumperi de la ei, ai grija ca te fac la bani ca tiganii nostri. Intotdeauna sa ai maruntis la tine. Cel mai bine e sa scoti chiar in Egipt, de pe card, lire egiptene si sa le schimbi in bacnote mici. Nu scoate din buzunar bani mari si sub nicio forma nu ii schimba la arabii din jurul tau. Daca iti dau ceva drept cadou, sa nu ii crezi niciodata. Nimic nu e gratuit in tara asta. Bacsis cer pana si politistii care se ofera sa-ti faca poze sau care te indruma spre obiective. Toaleta costa intotdeauna 1 lira egipteana. Nu urca pe camila fara sa negociezi pretul inainte, iar la piramide nu urca deloc pe saracul animal pentru ca, desi v-ati inteles la o suma, arabii cer mai mult la coborare, ajungandu-se pana la 100 de euro sau chiar mai mult. Eu nu din zgarcenie nu m-am urcat pe camile, ci de mila lor. Sunt exploatate la maxim, iar oamenilor de acolo nu pare sa le pese de aceste animale. Au numai interesul banilor pe care proprietarii i-ar putea face folosindu-se de bietele suflete.