fotoreportaj


Îmi vărs veninul pentru ca îmi este teama să nu ma înec de atât amar. Îmi vărs furia și deznădejdea pe o pagina goală, rămasă fără cuvinte, fără rime, fără nici măcar un semn de punctuație.
Am ales să tac, deși aveam multe de spus. Pentru că deznădejdea a ales sa pună ea semnele de punctuație în ultimul timp. Nu știu cum să-mi aleg cuvintele și cu câtă grijă să le aștern pentru a spune totul prin a spune nimic…

Privesc în jurul meu de cate ori am ocazia. Și aleg întotdeauna ce-i mai bun. Asta pentru sufletul meu, pentru a nu lăsa speranța să moară.
Ar trebui să tin jurnalul meu saptamanal aici si sa relatez tot ce vad, cu bune si rele. Dar relele ar fi atat de multe incat blogul s-ar transforma negresit intr-unul negativ… mult mai mult decat este.

Azi ma intorceam din oras. Nu am masina, poate ca este mai bine asa. Asa ca am luat autobuzul. Nimic neobisnuit pana aici. Pana cand in statia urmatoare se uraca unul cu bicicleta cu tot si bineinteles ca mozoleste pe toata lumea cu rotile lui (dupa ploaie), fara sa-si ceara scuze la absolut nimeni. In fine nici asta nu este ceva neobisnuit. In urma lui, un nene cu un mare rucsac in spate si o sacosa din aia de rafie plina cu pliante publicitare. Inalt, zvelt, rosu in obraji, la vreo 40, maxim 45 ani.
Ma uit la el fara sa vreau si in acelasi timp ma gandesc cum sa-mi fac loc de bicicleta lui nenea, fara sa ma mozolesc, pentru ca la urmatoarea cobor.
Nenea cu rotile cred ca ma simte ca vreau sa-l imping pe scari si isi trage bicicleta din fata mea. Profit de moment si pasesc pe langa, pana ce ajung la scara, desi autobuzul prinde stopul inainte de statie. E aproape regula. Prinde stopul ala negresit de 9 ori din 10. Nu-i bai, macar sunt inca cu o pereche de pantaloni curati inca.
Ajung langa nenea cu pliante, cel zvelt… si duhnind a bautura de imi muta nasul. Deh, munca grea. Omul si-a facut curaj. Apoi imi indrept privirea catre scari la picioarele omului. Dintr-odata incep sa curga siroaie din pantalonii lui. Ma incrunt, nu inteleg. A plouat dimineata, insa nu mai ploua de 3 ore… Omul incearca sa mascheze ploaia din panatalonii lui cu sacosa de rafie… Si se face lumina in mintea mea. Omul facuse pe el, acolo, in autobuz, in fata mea…
Nu pot sa-mi exprim indignarea, confuzia, mila si furia prin care am trecut pret de cateva minute. Da, mi-a fost mila de el. Imi dau seama ca astfel de oameni nu mai au nici o sansa. Evident ca vina le apartine exclusiv.
Sper sa nu ajung vreodata asa.

Este de fapt un fost restaurant. Am aflat intre timp. Azi m-am intors acolo si am facut poze. Faina cladirea.

Nebuna asta de pisica incerca sa corupa juriul. Eu nu i-as fi rezistat. Doamna din imagine i-a rezistat cu greu, credeti-ma. Detinatorul acesteia venise cu o duzina de pisici la concurs. Toate felinele lui erau iubarete, dar asta a fost cea mai cea.

love story

In Libertatea se tot anunta cu surle si tambite „Targul de paine” din Bucuresti care a avut loc in Parcul National. Drept urmare, mi-am luat iubitul de mana si am mers in parcul cu pricina, care de altfel este la o aruncatura de bat de locul unde locuiesc. Ajunsi in parc, am admirat si noi tarabele expuse, pe care, fie vorba intre noi, numai a targ de paine nu aratau. Adica erau altfel de produse expuse decat cele care ma asteptam sa le vad. La doar la unul dintre cuptoare se cocea efectiv paine,impartita apoi multimii care, spre uimirea mea, se imbulzea sa apuce o bucata. (mai mult…)

La Orhideea, in seara de 19 septembrie, TinaR a reusit sa dezbrace, la intrarea in magazin, aproximativ 100 de femei, apoi sa le imbrace inauntru. Cred ca este pentru prima oara cand in Romania se intampla un astfel de eveniment.
Barbatii curiosi au privit, s-au amuzat si au filmat cu telefoanele mobile de-afara, iar gagicile au defilat in sutien si-n chiloti prin magazin, in vanatoarea lor de articole vestimentare. Am putut admira femei de toate marimile, de la mai putin inalte la inalte, de la slabe la plinute. Imbracamintea a fost pe toate gusturile, variat colorata si, ce-i mai important, nu de o calitate indoielnica. N-au lipsit nici paparazzi, adica noi, care le-am tot urmarit pe bietele fete. Unele au venit chiar si cu odraslele de mana. Este amuzant sa vezi o mamica in costum de baie, intr-un magazin din Bucuresti, cu un pusti de 3 anisori agatat de ea.
Atasez o galerie foto sa va bucurati, incantati, eventual injurati, ca se poarta. Numai sa aveti in vedere ca eu moderez comentariile :). Ah, da, o sa revin mai tarziu, dupa ce o sa dorm, cu mai multe impresii.

P.S. Mai multe fotografii de la acelasi eveniment la Dr Stoica pe blog.

dans6

andre2

Arsinel1

as1

as2

dans3

dans1

cc1

gb23

ps2

gz1

np1

Pagina următoare »