motanul meu


M-am trezit intr-o cautare zadarnica. Strigam cu lacrimi ochi si nu-mi raspundea, nu aveam de unde sa-l iau. O secunda de neatentie si fiinta cea mai draga disparuse de langa mine. Il gonise niste oameni rai.
Cred ca l-am strigat minute in sir. Apoi m-am intors pe partea dreapta. O pufosenie imi gadila nasul. Deschid ochii si zambesc. A fost doar un vis. Niste mustati mari si dese se rafatau pe perna mea. Il iubesc. Pur si simplu.

Anunțuri

Azi m-am tratat cu 6 minute de solar. Nu sunt adepta acestei practici. De fapt, in toata viata mea cred ca am frecventat de vreo 7 ori solarul.
Acum ajunsa in pragul disperarii din cauza acneei am zsi sa incerc si metoda asta. Mai acum o luna am fost de vreo 3 ori si cat de cat am vazut o imbunatatire pe spate, dar a fost explozie pe fata zona barbiei. Mi-au ramas semne, iar acum incerc sa le acopar.. Nu stiu nici o altfel de metoda.

Cand m-am intors ma astepta pufosul meu la usa. Este adorabil cum da el din caput si se alinta in aer.
Pentru a nu stiu cata oara imi dau seama ca eu sunt tot universul lui. Traieste prin mine.
Si ce daca lasa par, este tot un sufletel si el. Da, muncesc mai mult si ma dispera cand gasesc pe toale puf, dar asta e. Este atat de bine cand stii ca cineva care te iubeste te asteapta acasa in fiecare zi :).

Unii spun ca animalele sunt sursa de bacterii si boli. Perfect adevarat. La fel si semenii nostrii. Zilnic ne expunem miilor de bacterii si boli transmisibile in tramvaie, autobuze, la cozi, la cinema (cei drept, nu zilnic), prin malluri, chiar si atunci cand stam de vorba cu prietenii nostri. Ce ar trebui sa facem in acest caz? Sa ne izolam in asa fel incat sa nu mai avem de-a face cu nimeni si cu nimic? Sunt convinsa ca va spalati mainile dupa (mai mult…)

pisi

Asa arata si zace motanul meu 22 de ore pe zi. Nu mai miorlaie noaptea. Oare sa fie de vina anticonceptionalele? A luat numai 1 si jumatate in 3 zile. Deja incep sa ma ingrijorez. I-am luat temperatura, am incercat sa ma joc cu el dar nu pare interesat. Pur si simplu sta dus pe ganduri, cateodata chiar cu ochii deschisi. Ah, si de vreo jumatate de zi nici nu mai imi toarce. Cineva, ceva sugestii?

Dragutul meu pufos a cunoscut si latura mai putin placuta a maturitatii, si anume, chemarea naturii.tiesto Da, a intrat in calduri, numai ca sarmanul nu are nici o ochioasa in preajma ca sa-i faca ochi dulci. Asa ca  ne canta serenade in fiecare noapte. Ce-i drept, e de ajuns sa tip la el, iar el tace, saracutul. Este indragostit pana peste urechi si nici macar nu stie de cine :D. Deocamdata veterinarul ne-a recomadat sa-i dam pastilute hormonale ca sa-l mai potolim. Eu insa ma gandesc serios la castrare. Chiar daca imi plac „bilutele” lui pufoase :D. Mi se rupe inima sa-l fac eunuc, dar este spre binele nostru, pana incepe sa stropeasca prin casa. Mai este un motiv pentru care am omis castrarea pana acum. Pentru cine nu stie, cotoii au o predispozitie genetica la bolile renale, calculi renali si blocaje renale. Prin castrarea acestora, incidenta creste cu 30%. Asa ca daca vreti sa adoptati o pisicuta, va sfatuiesc sa va luati femela.
In alta ordine de idei, azi trebuie sa plec de acasa vreo 2 zile si sa-l las singur. Ma gandesc ca va canta mult si bine serenade daca nu are cine sa-l potoleasca si atunci sa vezi distractie cu vecinii mei nebuni.

Am avut certuri din cele mai crunte cu motanul meu drag, care nu binevoiește să înțeleagă faptul că e criză financiară și că hârtia igienică este făcută să ne folosim noi, aștia cu două picioare, de ea. Că pe vremurile astea căcăcioase trebuie să ții cu dinții de ea.
El nu, frate, nu și nu. Când mi-e lumea mai dragă, intru în baie și-o găsesc tapetată în hârtie igienică făcută franjuri. Din păcate nu am făcut fotografii ispravelor lui, pentru că,sincer, în acel moment am fost mult mai preocupată de aplicarea pedepsei: bătaie cu victima, adica hârtia igienică. Nu, să nu credeți că l-am snopit din bătaie. Doar l-am speriat. Vă dați seama ce doare hartia, mai ales igienică. Acesta este momentul în care motanul meu cel fițos devine Puss In Boots. Urechile peste cap, ochii mari si pitulat la podea.

Cam așa arată fățuca lui

Cam așa arată fățuca lui

Figură de vinovat, că doar știe că nu are voie să facă asta. Însă este mult prea tentant. Ori o face ca sa-mi atragă atenția?! Se prea poate. Dar am ajuns la capătul puterilor. Cred că nu există pisică mai băgată în seamă decât el. Are atâta atenție cum alții nici propriilor copii nu le dau. Recunosc că mai sunt zile în care îl neglijez pentru că am prea multe de făcut.Probabil acestea sunt zilele în care se răzbună?! Hmmmmm… O să fiu atentă. Nu face des prostioare de genul. Este foarte iubăreț, alintat, frumos și deștept. Da, am zis bine, deștept. Am postat, cred,  intr-unul din articolele mele trecute, un video în care învăța să spună mama. Da, știu, chiar si tatăl meu a zis că am luat-o razna. O să-l mai postez odată ca să vă convingeți și voi. Pentru asta, zic eu, trebuie să fie foarte receptiv;  receptivitatea descrie cumva inteligența dacă nu mă înșel, nu? Dar nu se oprește la asta doar. Face aport cu șoricelul din dotare, mai ceva ca un cățel. Din păcate nu am filmat, sper să o fac în curând. Șoricelul este de jucarie, noi protejăm animalele :D. Un alt exemplu de istețime este și momentul în care trece pe lângă noi prin cameră și se ceartă singur după ce a facut vreo ispravă încă nedescoprită de mine. Vă dați seama că nu-l mai cert. Ba mai mult, mă pufnește râsul. Deci metoda lui funcționează.

pisoi1

Pagina următoare »