De cativa ani incoace trag linie si adun la sfarsit de an. Acum un an am tras linie si am realizat ca nu aveam ce aduna. Am fost trista la inceput. Apoi mi-am dat seama ca sunt inca in viata si asta conteaza cel mai mult. Ca am avut curaj sa o iau de la capat din nou. Am realizat ca inca am o sansa sa ma joc de-a visele.
Nici anul acesta nu am realizat multe, insa cu siguranta am facut mai multe decat in ultimii ani.

1. Fapta de care ma simt cel mai bine: am salvat un puiut de pisic galben de la moarte sigura, iar cu ajutorul lui drstoica i-am gasit o casuta calduroasa, cu niste „parinti” iubitori.

2. Mi-am luat diploma de fotograf profesionist, D7000 si blitz. Iar ofertele au inceput sa curga. :).

3. Mi-am regasit echilibrul emotional.

4. Ma simt mai apropiata de parinti.

5. Mi-am luat frigider 😀

6. Mi-am facut cativa prieteni cu suflete frumoase.

7. Incep sa ma simt pe jumatate implinita.

8. Gandurile sinucigase s-au sinucis.

9. Am planuri mari pentru la anul viitor.

10. Zambesc in fiecare zi.

Anunțuri

E urat tare afara. Nu numai ca ploua, dar este si extrem de frig pentru luna mai. Incepe sa ma enerveze Brasovul :D.
Maine am examen la cursul foto. Imi tin singura pumnii in gand. Eu la examene am prostul obicei sa ma grabesc, sa nu citesc tot, sa cred ca le stiu pe toate :D.
De data asta sper sa nu fac la fel. As minti daca as spune ca nu este important pentru mine. Altfel nu as mai fi frecventat cursul.

In alta ordine de idei ma simt descurajata de absolut tot ce ma inconjoara. Probabil vremea e de vina si faptul ca toanele mele sunt cand sus cand jos, la modul extrem.
Ma gandeam de una singura ca, barbatului care ma va accepta fix asa cum sunt, va trebui sa-i ridic o statuie. Asta daca s-a nascut nefericitul :).
Acum sunt inconjurata de pisici care se spala (doua la numar), si ma gandesc ca proasta ca sunt oameni pe lumea asta care n-au intins nici macar o bucatica de paine unui animal in strada, mai mult de atat, sunt unii care au o placere deosebita sa le chinuiasca, sa-si bata joc. Iar eu parca sunt Maica Teresa a pisicilor din cartier. Ma si vad o baba nebuna cu vreo 20 de pisici intr-un apartament, intr-o mizerie crunta…. Bleah! Sper sa nu ajung chiar asa.
Se pare ca nu se inghesuie nimeni sa o adopte pe pisicuta nevoiasa. Si-a revenit cat de cat. Insa eu trebuie sa ma gandesc si la mine. Va trebui sa o abandonez in strada.
Chiar si cu unul este uneori prea mult. Iar eu sunt egoista din fire. Extrem de egoista.
Printre multele motive pentru care as pleca din Romania se enumera si acesta. Mi se rupe sufletul cand vad atatea animale in strada, chinuite, iar eu nu pot face nimic.
De fiecare data plang in mine si simt cum mi se sfasie sufletul. E o durere pe care nu o pot exprima. Sunt sigura ca multi din cei care citesc asta ma vor crede nebuna, si/sau vor face un comentariu zeflemist in mintea lor.
Sa fie la ei acolo. Sper doar sa existe viata dupa moarte, si mai sper ca ei, cei zeflemisti cu privire la subiectul asta, sa se nasca in Romania, in trupurile unor catei si pisici abandonati.

Da, sunt nebuna. O nebuna care vrea o lume mai buna. Dorință care ramane doar un tipat surd.

Sfarsitul anului este intotdeauna un moment in care aproape fiecare dintre noi , priveste in urma si face o suma a lucrurilor realizate, apoi isi propune alte lucruri pentru viitorul an.
Stiu ca nu este sfarsit de an. Vorbeam in primele zile a lui ianuarie ca realizarile mele au fost undeva la zero si ca am intrat in noul an la fel de dezorientata.
Am inceput prin a-mi oferi un curs foto de ziua mea. Nu stiu ce va mai urma. Insa stiu ce imi doresc de la viata. Poate nu anul acesta, dar poate cat am sa traiesc am sa realizez tot ceea ce mi-am propus.
Mai intai vreu un upgrade la (mai mult…)

Am voie sa plang? Dar sa zambesc fara ca macar sa stiu motivul pentru care o fac? Am voie sa visez? Si daca da, ce vise am voie sa am? Am voie sa sper? Si daca da, as vrea sa stiu ce. Am voie sa fiu trista? Si daca da, te rog sa nu ma intrebi de ce. Am voie sa imi traiesc viata? Am voie sa fiu eu? Daca raspunsul tau este da, atunci nu-mi mai cere sa fiu altcineva.

Ieri am avut geniala idee de a ma vopsi verde :D. Stiu, suna ciudat. De fapt am vrut albastru, dar eu fiind brunetica m-a sfatuit coafeza ca-i mai ok verde. Nu, nu-s toata verde, desi nu ar fi exclus ca in urmatoarele luni sa experimentez ceva mai mult verde. Mi-am vopsit doar 2 suvite verzi. Una pe in ceafa iar alta in breton, destul de groase. Nu sunt un verde de speriat, insa sunt verzi. Am sa-i cer boyfriendului sa ma traga in poza diseara ca sa atasez  noua mea culoare. Lumea nu m-a privit ciudat pe strada si nici in tren. Tin sa mentionez ca nu sunt genul de om care vrea sa socheze prin look. Ma rog, cred ca nu eram, pentru ca, de la o vreme, am o dorinta ciudata de a-mi schimba stilul cu totul. Probabil ca varsta de 30 de ani care se apropie cu pasi repezi isi spune cuvantul.

Am o rugaminte, daca printre cei care ma citesc mai e vreun cap verde sau ciudat colorat, sa-mi dea si mie numele vopselei cu care se face si de unde o cumpara. Mentionez ca ma intereseaza vopseaua permanenta.

Atasez mai tarziu fotografia verde.iodepusmeee