Realizez in fiecare zi ca viata e din ce in ce mai scurta. Ca trebuie traita aproape la maxim.
In fiecare zi sunt stiri la tv despre Japonia si dezastrul de acolo care pare ca nu mai are sfarsit. Pare desprins dintr-un film SF.
Poate multora nu le pasa, sau pur si simplu nu realizeaza ca vom avea de suferit cu totii. Toti spun sa nu ne ingrijoram pentru ca nu ne va afecta.
Fratilor, Pamantul e rotund! Ce se intampla intr-un anumit loc, la un moment dat va afecta intreaga planeta. Inclusiv pe noi.
In fine, nici nu mai conteaza. Primim ceea ce meritam. Nu ma mai ingrijoreaza demult.
Am decis sa raman un copil vesnic si sa ma joc de-a viata.
Game on!

In viata mea au loc schimbari majore. Ma pregatesc cu mare atentie de o relocare. Inca ma intreb de unde puterea de a o lua de la inceput din nou. Si totusi asta fac in fiecare zi. Este un pas pe care ar fi trebuit sa-l fac mai demult, insa stiti si voi, obisnuinta este cea de-a doua natura. Cel mai tare imi este teama pentru pisicutul meu. Lui ii este bine aici. Pisicile se ataseaza mai tare de loc decat de persoane. Sper sa nu il traumatizez, saracutul.
Va urma o perioada de acomodare pentru amandoi si probabil voi lipsi un timp de pe blog, pana o sa imi pun internet. Nu ca as fi activat foarte mult in ultimul timp, recunosc. Dar am avut nevoie sa fiu singura cu gandurile mele. (mai mult…)