Era candva un barbat pe care il dispretuiam. Cu cat il dispretuiam mai mult, cu atat mai mult il iubeam. Inconstient.
Era candva un barbat care a fost primul barbat din viata mea… si asa a ramas. Nu pot fi primii multi, nu? 😀
Era candva un barbat de care am fugit. Am fugit la propriu si la figurat. Vreo 10 ani sa tot fie, daca nu chiar mai mult. Motive au fost destule.
Acest barbat este ultimul azi. Acest barbat este tatal fetitei pe care o port in pantec.
Poti fugi cat vrei de destin. Daca e al tau, te va ajunge din urma.

Anunțuri

Stiu ca iti plac persoanele de sex opus de o finete aparte, fragile, care eamana feminitate si-n somn. Si totusi nu intelegi fragilitatea, nu intelegi ca trebuie sa protejezi ceea ce-ti place atat de mult.
Fragil inseamna sensibil la absolut orice.
Nu, nu suntem bibelouri pe care sa le afisezi in vitrina, deasupra calculatorului tau, logat pe Facebook.
Avem suflete si noi. Sufletele noastre sunt chiar mai importante, pentru ca sunt ale noastre. Si pentru ca suntem fragile, ne place sa fim rasfatate si iubite, nu doar in povesti, nu doar in cuvinte.
De aceea cautam atât prin magazine țoale pufoase. De aceea ne place ca perna sa fie cat mai moale si confortabila, de aceea cumparam cea mai usoara pilota din magazin. De aceea aproape intotdeauna papucii de casa ne sunt roz si pufosi.
Incercam sa protejam fragilitatea pe care tu o admiri atat de mult si pe care tu habar nu ai sa o protejezi sau macar sa o respecti.
Cand fragilitatea ne-a fost deja compromisa, nici finetea de care ai fost candva atras nu mai reflecta atat de mult, pentru ca schiopatam. Si ne privesti ca pe niste vinovate pentru ca nu am rezistat, desi fragilitatea era ceea ce ai cautat dintotdeauna. Feminitatea si fragilitatea merg intotdeauna mana-n mana.

De ce imi place sa traiesc in Romania si de ce as pleca? Sunt doua stari care se anuleaza reciproc.
Imi place aici pentru ca aici sunt oamenii care vorbesc in graiul meu, care are mai mult sens decat oricare alta limba de pe pamant, oricat de draga mi-ar fi. Pentru ca aici am parintii si motanul. Pentru ca aici este casa bunicii de care inca sunt legata sufleteste si de care voi fi probabil pe veci. Pentru ca aici pot sa spun „du-te la dracu’ !”, pe buna dreptate. Pentru ca orice injuratura in limba materna este mult mai plina de sens, in special atunci cand celui care i te adresezi este roman.
Pentru ca atunci cand spun „te iubesc” o si simt. In oricare alta limba, pare lipsit de incarcatura emotionala.
Pentru ca inca mai vezi pe dealuri si munti ciobani adevarati. Pentru ca… daca se mai aduna o sa completez.
De ce nu imi place aici este pentru ca, desi traiesti in tara ta, esti tratat ca un sclav de catre puterea politica si nu numai. Pentru ca nu avem serviciile medicale pe care le platim. Pentru ca salariile sunt de rahat. Pentru ca nu imi permit o casa nici macar in 50 de ani. Pentru ca oamenii devin din ce in ce mai rai. Pentru ca nu ne permitem sa speram. Pentru ca suntem atat de rai incat nu ne pasa ce se intampla cu bietele animale din strada. Pentru ca atunci cand se gaseste unul caruia sa-i pese, ceilalti ii sar in cap. Pentru ca gunoaiele si cladirile darapanate le intalnesti la tot pasul. Pentru ca nu ai loc de cersetori agresivi mai bogati decat tine. Pentru ca… as putea aduce mii de argumente, insa nu vreau sa ma deprim.
De ce sunt inca aici? Pentru un suflet care imi face viata mai frumoasa. Tiesto, motanul meu.

Azi noapte nu am avut somn pana pe la ora 2.30. Am revazut un film despre care am citit o recenzie pe blogul lui drstoica.
Da, mi-a placut prima oara cand l-am vazut, dar si acum. Incalca toate regulile de moralitate si onestitate care ar trebui sa existe intr-o relatie de iubire. Si cu toate astea simti dragostea, dorinta, nevoia de a insela, de a minti, de a fi iubit, a personajelor. Traiesti filmul ca si cum ai face parte din el.
Iti lasa un gust amar la sfarsit, asa cum de multe ori iesim dintr-o relatie.
Si totusi concluzia mea este ca, oricat de ticalos ar fi sentimentul acesta, nu as putea sa traiesc fara sa iubesc. Asta presupune asumarea fericirii dar si durerii cu aceeasi constiinciozitate inca de la inceput pana la sfarsit.

Un fel de a spune ceva ce nu as putea spune altfel…

Pamantul este incercat din greu. Cutremure, tsunami, explozii de reactoare, radiatii, inundatii, incendii samd. Sincer nici nu ma mira. Nu cred in prevestiri apocaliptice, dar la un moment dat cu siguranta Pamantul va trebui sa scape de tot raul pe care omul l-a creat.
Privesc stirile infiorata. Si printre atatea dezastre, in mijlocul celui mai mare dezastru din ultimul timp, doua fiinte dau o lectie omenirii. Acest caine da dovada de mult mai multa umanitate decat dau aceia care se numesc oameni. Priviti si luati aminte.

Dumnezeu a gresit oferindu-ne atat de multe, noua, oamenilor.