Ma uitam zilele trecute pe blogul lui Bendeac, un tanar care promite mult, insa care se contrazice singur. Am citit ce i-a urat lui Huidu. M-a facut curioasa si am intrat sa citesc si eu articolul cu pricina. Nu am gasit nici macar un atac la persoana lui Mihai B si nici a prietenei acestuia. Nu am inteles de ce tanarul actor a  reactionat asemenea unuia care poarta lantul de haur gros cat degetul pe deasupra helancii. Nu demult, a postat, pe usa blocului, grozavia aia de mesaj catre administrator.  Pe cat de mult promite acest domn, pe atat de mult se compromite cu niste fapte copilaresti, teribilisme si nu in ultimul rand cocalarisme. Ok, eu stiu ca barbatii se maturizeaza mai greu, dar pentru o persoana publica ar trebui sa se hotarasca din ce tabara face parte, pentru ca in felul acesta isi pierde orice urma de credibilitate.

Tot saptamana aceasta,  Mile Carpenisan a pierdut razboiul cu viata. Iar Romania a pierdut un jurnalist cu care se mandrea. Dumnezeul sa-l odihneasca in pace.

Aseara am sarbatorit 3 ani de cand ne-am mutat impreuna si 1 an de cand il avem pe Tiesto. Pe ploaie, am plecat la Perche No, un restaurant pe bulevardul Basarabia, care ne-a cucerit cu atmosfera si cu specificul italian. Ca tot vorbim de atmosfera, mai asta vara am nimerit acolo cand era si Paunescu si recita o poezie despre Basarabia. Aseara, la dreapta mea, la o masa, statea un domn care citea o carte, iar in fata avea un pahar de vin. La stanga mea, erau Mihai Bendeac si Cotabita; stateau atarnati pe pereti intr-o poza cu patronul. Ma intreb daca domnul Cotabita a simtit boldul din nas :D. Glumeam, stiam doar ca domnului amintit ii este frica de fotografie, pentru ca, spune el, cu fiecare poza luata, „ii furi” ceva personal. Afirma la un moment dat, pe blogul lui Mihai, ca el crede ca printr-o fotografie se poate face mult rau. Voodoo. Probabil are dreptate, dar sa fim seriosi, cine dracu face voodoo in Romania? Basescu, stie toata lumea :).
Da, pe peretii acestui restaurant sunt atranate mai multe vedete care au trecut pe acolo. Daca doriti o atmosfera placuta, servire decenta si mancare italiana, va recomand Perche No.

In urma cu o saptamana, Mihai Bendeac a postat pe site-ul lui doua filmulete care au aparut pe trilulilu.ro, in care un dobitoc de cocalar galatean isi batea joc de un copil,ccc acesta mergand atat de departe cu mitocania pana la gestul necugetat de a-i da pantalonii jos pustiului si de a-i expune organele genitale. Nu am stat pe ganduri si am contactat ANPDC cu speranta ca gestul meu va avea urmari si ca cei in drept vor lua masuri aspre si de ce nu, poate, sa previna astfel de fapte, grave, din punctul meu de vedere. Dimineata, cand am deschis mailul, am gasit acest raspuns din partea institutiei in cauza: (mai mult…)

Aseara am intrat de curiozitate in chatul din clubul lui Bendeac. In caz ca nu stiati, Mihai Bendeac de la Mondenii si-a cumparat domeniu cu numele lui, a cerut cuiva sa-i faca si lui un blog, iar in acel blog si-a facut o sectiune numita Club. 🙂   In acel club, care imi seamana foarte tare cu facebook, este si un chat. Am intrat sa vad cum stau lucrurile acolo. In primele 2 minute daca te straduiesti sa intelegi ce se intampla acolo si cine cu cine vorbeste sigur te ia durerea de cap.

Am facut si un print screen aseara.

abs

Ei ce ziceti?

In alta ordine de idei, Bendeac a scris o scrisorica de sensibilizare a celui mai nesimtit specimen din tara asta si anume, politicianului. „Scrisoare politicianului X” se intituleaza.Acest paragraf mi-a smuls zambete: „Cu moartea nu te pui, domnule politician. Moartea e tampita, inculta si de neinduplecat! Si mai are un defect! Nu ia spaga! Ce te faci?!”

Nu cred ca domnul politician se gandeste o clipa la moarte, nici macar dupa ce va citi acesta scrisoare nu se va gandi. Nu le pasa, nu le va pasa nici cand. Asta e adevarul. Degeaba ne dam noi de ceasul mortii si cu fundul in gropi. Pana nu se schimba tot guvernul de la A la Z nu sunt sanse.

Tot in blogul lui Mihai, scrie si domnul Cotabita. El sugereaza intr-un articolul numit „Iubirea Post-tranzitie”, ca incriminata din titlu sa se predea in scoli. Am scris si un coment pe care il voi scrie si aici.

„Sunt de acord ca despre iubire ar trebui sa se vorbeasca mai mult si in scoala. Dar ce te faci cand unii inteleg mai bine din practica decat din teorie? Eu asa sunt. Nu inteleg nici in ruptul capului teoria pana nu ajung la practica. Nu stiu, ma tot gandesc cum ar trebui sa sune o ora de iubire. Cred ca tine de om, de ceea ce vede in familie, de cum creste si se formeaza. Degeaba i se preda iubirea la scoala daca acasa cand ajunge, tatal ii bate mama, sau o alearga prin gradina cu bata. In cazul in care s-ar preda acest curs, ar trebui ca toti, dar absolut toti, adulti si copii, sa-l urmeze, desi ma indoiesc ca asta ar schimba ceva.
Cine creste iubind frumosul, plantele, pasarelele, pisici, caini si asa mai departe este capabil sa iubeasca. Iubirea se invata inca din fasa. Iubirea se simte.

Sunt de acord ca trebuie sa crestem in spiritul luptator, cu gandul de invingator. Oricum pe percurs pierdem din elan. Insa lupta asta pentru supravietuire nu trebuie confundata cu sentimetele pe care uneori le avem, le acceptam sau le renegam din nenumarate motive.
Nu o sa-ti vina sa crezi, dar iubirea exista. E poate gresit inteleasa de cei mai multi, mai ales adolescenti. Toti trecem prin perioada aia nebuna. Asta e perioada determinanta a sentimetelor ce le vom avea sau nu pe viitor, in ceea ce priveste relatiile.Nu stiu daca scoala mai poate interveni. Eu cred ca parintii joaca un rol important in aceasta perioada. Iar un pic de ajutor psihologic nu ar strica. Aici vad rolul scolii. Poate nu un profesor ar trebui angajat, ci un council. Un om care poate asculta adolescentul atunci cand acesta are nevoie iar acasa nu are cine.
Un om educat invata ca nu poate trai fara iubire. Tu ai invatat despre iubire in scoala? Banuiesc ca nu.”

Dan Mihaescu are si dumnealui o pagina unde scrie pe acest blog. Il citesc cu mare placere si il recomand tuturor sa-l citeasca. Abia astept nou sau post :).