Am zis sa ma abtin in pragul Craciunului sa nu fac misto. Dar nu ma pot abtine, sincer. Coada si imbulzeala pentru absolut orice reprezinta un sport national. De la pupat icoane pana la platit facturi… la Posta.

Am mers si eu la Posta Romana sa trimit doua felicitari de Craciun. Stiam ce ma asteapta, pentru ca in urma cu cateva saptamani primisem si eu un colet pe care a trebuit sa-l ridic de la posta. Atunci a trebuit sa stau la coada o ora si trezeci de minute. Nu, nu se primesc atat de multe colete, dar majoritatea oamenilor prefera sa-si plateasca facturile la Posta, cand sunt atatea PayPoint-uri pretutindeni in cartier, oras, unde nu stai la coada, nu te imbulzesti, nu se scandalizeaza nimeni, nu te calca nimeni in picioare, ci lucrurile se desfasoara firesc, civilizat.
O parte de vina o are si Posta Romana, pentru ca noi, astia care avem nevoie de un timbru postal, trebuie sa stam sa-i induram pe toti oamenii astia, intre noi fie vorba, majoritatea pensionari, care pur si simplu refuza sa se cizeleze, care refuza civilizatia. Si care urla prin autobuze cat ii tine gura ca „nu mai exista respect in ziua de azi!”. Evident ca nu poti sa te certi cu ei ca vor sa stea la cozi ore intregi sa-si plateasca facturile. Este alegerea lor si timpul lor. Dar eu de ce trebuie sa indur atatea pentru un timbru, pentru a trimite sau a primi un colet? De ce trebuie sa-mi pierd eu timpul cand si eu la randul meu platesc pentru acest serviciu? De ce Posta Romana nu deschide un ghiseu doar pentru astia dornici sa-si piarda timpul aiurea, iar pe noi, clientii care folosesc serviciile care tin strict de corespondenta, sa ne trateze cu respect?
Da, stiu, din lipsa de personal ar fi raspunsul. Pe langa acest raspuns mai exista inca unul. Din lipsa de respect fata de client.

Azi, de exemplu, am fost la un pas sa nu mai trimit felicitarile. Ma gandeam ca unele virtuale vor fi la fel de ok decat sa stau la coada aia. Ok, pierdeam si eu 2 felicitari, dar pierderile imense le inregistreaza tot Posta Romana. Nu te incurajeaza sub nici o forma sa le utilizezi serviciile. Dar ei sunt fericiti atata timp cat vor exista „sportivii” astia mici cu gura mare si cu timp berechet.

Reclame

Am redescoperit ce frumos e sa mergi prin parc, asa fara nici o directie. Am fost iarasi in parcul Titan. Locuiesc de 3 ani in acest cartier, aproape de parcul amintit. Desi am fost sa vad ratele de cateva ori, intram numai prin partea dinspre Diham si faceam stanga mult. Abia acum 2 saptamani am descoperit ca e mult mai mare si mai frumos. Azi am ajuns din greseala la un fel de concert in aer liber. O orchestra de 10 persoane ne-a cantat si incantat cu melodii vechi americane, cum ar fi „Strangers in the night” samd. Se pare ca e un ritual; in fiecare sambata si duminica se canta live acolo, intre orele 18.00 si 20.00. Pensionarii au venit cu 10 minute mai devreme si au ocupat loc pe bancute. Nu exagerez, 80% erau pensionari. La 18.00 a inceput cantarea, iar in fata scenei o pereche (la 70 de ani fiecare) a dansat 45 de minute. I s-au alaturat si altii intre timp. Am privit si m-am bucurat. Cred ca acest spectacol a fost unul mult mai frumos decat al Madonnei. M-am bucurat sincer ca batranii nostri inca sunt tineri si veseli, ca inca mai cauta frumosul, ca se bucura de viata mai mult decat o facem noi. M-am bucurat ca pe scena se canta muzica si nu manele. M-am bucurat sa fiu printre ei.1

Desigur au fost si scene haioase. Ca de exemplu, dupa primele 3 melodii,  din multime se aude o voce feminina: „dati mai incet ca noi nu suntem obisnuiti cu volumul asa mare!”, alta voce in spate, mai incet: „du-te acasa!”, pe un rand mai jos un barbat: „da, dati mai incet!” Normal ca nu au modificat sunetul. Nu era exagerat de tare, sunt martora. La un moment dat, pe scena a urcat o fatuca si ne -a cantat cateva melodii in engleza. Intr-o pauza de muzica se aude acelasi barbat: ” cantati in romaneste!”, o voce suva si-ntepata ii raspunde din public: „da’ du-te acasa daca nu-ti place!”.  Altii pufnesc in ras, iar din spate se striga imediatat: „da, niste manele, ceva”- pe un ton sarcastic. Eu deja rad in hohote, nu pot sa-mi dau seama cum ar suna „Strangers in the night” in romana. Eh, ce sa-i faci, suntem oameni cu totii.2