E urat tare afara. Nu numai ca ploua, dar este si extrem de frig pentru luna mai. Incepe sa ma enerveze Brasovul :D.
Maine am examen la cursul foto. Imi tin singura pumnii in gand. Eu la examene am prostul obicei sa ma grabesc, sa nu citesc tot, sa cred ca le stiu pe toate :D.
De data asta sper sa nu fac la fel. As minti daca as spune ca nu este important pentru mine. Altfel nu as mai fi frecventat cursul.

In alta ordine de idei ma simt descurajata de absolut tot ce ma inconjoara. Probabil vremea e de vina si faptul ca toanele mele sunt cand sus cand jos, la modul extrem.
Ma gandeam de una singura ca, barbatului care ma va accepta fix asa cum sunt, va trebui sa-i ridic o statuie. Asta daca s-a nascut nefericitul :).
Acum sunt inconjurata de pisici care se spala (doua la numar), si ma gandesc ca proasta ca sunt oameni pe lumea asta care n-au intins nici macar o bucatica de paine unui animal in strada, mai mult de atat, sunt unii care au o placere deosebita sa le chinuiasca, sa-si bata joc. Iar eu parca sunt Maica Teresa a pisicilor din cartier. Ma si vad o baba nebuna cu vreo 20 de pisici intr-un apartament, intr-o mizerie crunta…. Bleah! Sper sa nu ajung chiar asa.
Se pare ca nu se inghesuie nimeni sa o adopte pe pisicuta nevoiasa. Si-a revenit cat de cat. Insa eu trebuie sa ma gandesc si la mine. Va trebui sa o abandonez in strada.
Chiar si cu unul este uneori prea mult. Iar eu sunt egoista din fire. Extrem de egoista.
Printre multele motive pentru care as pleca din Romania se enumera si acesta. Mi se rupe sufletul cand vad atatea animale in strada, chinuite, iar eu nu pot face nimic.
De fiecare data plang in mine si simt cum mi se sfasie sufletul. E o durere pe care nu o pot exprima. Sunt sigura ca multi din cei care citesc asta ma vor crede nebuna, si/sau vor face un comentariu zeflemist in mintea lor.
Sa fie la ei acolo. Sper doar sa existe viata dupa moarte, si mai sper ca ei, cei zeflemisti cu privire la subiectul asta, sa se nasca in Romania, in trupurile unor catei si pisici abandonati.

Da, sunt nebuna. O nebuna care vrea o lume mai buna. Dorință care ramane doar un tipat surd.

Am dat intamplator peste acest blog, de dimineata. M-am uitat peste cateva postari si poze. Aici este ilustrata  viata animaleleor de pe strada, iar cei mai multi dintre noi nu fac nimic ca sa le ajute. Aceasta doamna are un suflet mare, salveaza cat de multe poate. Se pare ca deja are o duzina de feline acasa. Nu se descurca grozav nici cu banii, dar face tot ce poate sa nu le lase suferind in strada. O admir foarte mult pentru curajul si bunatatea ei. Am sa iau cateva poze de pe blogul sau si am sa le atasez acestor cuvinte. Daca nici  vederea pozelor nu  va misca, atunci clar nu aveti cum sa  ajutati. Da, are nevoie de sprijin pentru a ajuta aceste fiinte. Sunt convinsa ca se vor gasi multe persoane cu suflet mare. Multi dintre noi ar face acelasi lucru ca si ea, dar fie ca nu avem spatiul, fie ca suntem prea ocupati cu locul de munca, fie amandoua. Insa putem ajuta si altfel.

Cred ca sunt de ajuns aceste fotografii ca sa va convinga sa intrati pe blogul cu pricina, sa cititi articolele scrise si poate sa ajutati si voi. Nu o cunosc pe doamna in cauza, nici ea pe mine, dar o admir foarte mult.

pisa