fluturi obraznici roiesc înăuntrul meu,
lasand zi de zi in urma lor
noi si noi larve,
din care se nasc alti fluturi mereu.
ce stiu ei?!
aripile moi trezesc corzi de vioara adormite,
iar in calea lor cresc flori
pe care isi odihnesc din cand in cand zborul agitat.
o agitatie placuta, ca o dimineata-nsorita si uda,
din picaturile careia sorb cei insetati.

Anunțuri

sperantele mor rapid,
agatate de grinda cu funii.
isi oglidesc cu grija moartea
in ochii tai pierduti in zari,
orbindu-ti si mai mult nepasarea.
nepasarea de mine…

se leagana de grinda
cu ochi muribunzi si ranjind,
in timp ce tu raspunzi elegant, nu.
si cu varful degetelor moi
diluezi grav gustul ramas inca proaspat si viu
al singurului sarut dintre noi.

e un joc doar, stiu.
insa sufletul meu mutilat si copil inca
nu stie jocul asta si nici nu vrea sa-l stie.
voia doar un colt din sufletul tau
unde ghemuita, ca un vagabond fara adapost,
m-ai fi lasat sa cersesc.

O alta poezie care imi place foarte mult. Asa imi aduc aminte de anii adolescentei aceste versuri :).

Este una din poeziile mele preferate. Recitata de Florian Pitis suna intr-un mare fel.

Nu stiu daca ati vazut Invictus. Daca nu l-ati vazut va sfatuiesc sa inchiriati filmul pentru acasa. Eu l-am vazut la cinema, dar mi-a lasat impresia ca este un film de casa, pe care trebuie sa-l vezi acasa pe canapea, alaturi de familie.
Mandela este  descris ca un inger pazitor al acelei tari, iar toata actiunea este plasata in jurul sau. Din tot filmul, care este destul de bun, am ramas cu amintirea foarte vie a unor versuri. Poezia se numeste la fel ca si filmul si a fost scrisa de William Ernest Henley.

Out of the night that covers me,
Black as the Pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.

In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.

Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds, and shall find, me unafraid.

It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll.
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

Cineva odata mi-a trimis acest poem. L-am pastrat. Am cerut permisiunea poetului de a-l posta.
Whispers in the darkness,
Walking without sight.
Much too late to change things,
And far to late to fight. (mai mult…)