Joaca de-a fotografia

M-am jucat zilele trecute. De data asta am servit drept model.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

De azi sar coarda

Da, chiar asa cum ati citit in titlu. La propriu. Ma tot gandeam cum sa fac sa mai dau 2-3 kg jos si ma lua groaza la gandul ca trebuie sa ies prin IOR, la alergat, sau, mai rau sa dau un pumn de bani la sala. Asa ca dupa ce m-am echipat pentru iesit afara, m-am adus aminte ca in valiza am o coarda cumparata asta vara din Egipt. Cand am pus-o in cosul de cumparaturi radea iubi al meu de se prapadea. Na, uite ca este utila acum.
Gata, m-am dezechipat, ca eram prea gros imbracata, si m-am pus pe sarit coarda. Cu un picior inainte, pentru inceput. Dupa 20 de sarituri consecutive, gafaiam ca trenul pe carbuni. Valeu, Doamne! Nu sunt eu sportiva mai deloc, dar nici nu imi inchipuiam ca o treaba pe care o faceam toata ziua in copilarie poate deveni atat de grea la maturitate.
Dupa ce mi-a venit sa vars de la asa efort, am facut o pauza si am luat-o de la capat. Era motanul meu siderat. Motanul ca motanul, dar eu si mai siderata ca el. Dupa 50 de sarituri din astea, am crezut ca-mi dau duhul. Tot nu m-am lasat, am mai facut o pauza de 10 minute si am sarit de 100 de ori fara intrerupere. Am fost la un pas sa sun la urgente. 😀 Mi-am pus un calciu efervescent in pahar, am baut apa intre timp si m-am chinuit sa-mi revin. In sfarsit, calciul s-a dizolvat, l-am baut si gata, iar 100. Devin buna deja. Transpir ca o ploaie de vara. Inseamna ca este un exercitiu cardio. Deci teoretic ar trebui sa functioneze. O sa-l fac dimineata si seara. Sa vedem ce iese. Eu zic sa incercati si voi daca nu va convine sa alergati prin parcuri, sa platiti bani grei pe la sali de fitness samd. Acum ma duc sa fac a 4-a suta. Vai, ce plictisitor este si totusi cat ma bucura!

Sursa foto: aici

Later update: Am sarit de vreo 700 de ori in acea seara. Ideea este ca de 3 zile am febra musculara cum nu am avut niciodata. Asa ca, grija la inceput, nu exagerati!

 

Concert in parc

Am redescoperit ce frumos e sa mergi prin parc, asa fara nici o directie. Am fost iarasi in parcul Titan. Locuiesc de 3 ani in acest cartier, aproape de parcul amintit. Desi am fost sa vad ratele de cateva ori, intram numai prin partea dinspre Diham si faceam stanga mult. Abia acum 2 saptamani am descoperit ca e mult mai mare si mai frumos. Azi am ajuns din greseala la un fel de concert in aer liber. O orchestra de 10 persoane ne-a cantat si incantat cu melodii vechi americane, cum ar fi „Strangers in the night” samd. Se pare ca e un ritual; in fiecare sambata si duminica se canta live acolo, intre orele 18.00 si 20.00. Pensionarii au venit cu 10 minute mai devreme si au ocupat loc pe bancute. Nu exagerez, 80% erau pensionari. La 18.00 a inceput cantarea, iar in fata scenei o pereche (la 70 de ani fiecare) a dansat 45 de minute. I s-au alaturat si altii intre timp. Am privit si m-am bucurat. Cred ca acest spectacol a fost unul mult mai frumos decat al Madonnei. M-am bucurat sincer ca batranii nostri inca sunt tineri si veseli, ca inca mai cauta frumosul, ca se bucura de viata mai mult decat o facem noi. M-am bucurat ca pe scena se canta muzica si nu manele. M-am bucurat sa fiu printre ei.

Desigur au fost si scene haioase. Ca de exemplu, dupa primele 3 melodii,  din multime se aude o voce feminina: „dati mai incet ca noi nu suntem obisnuiti cu volumul asa mare!”, alta voce in spate, mai incet: „du-te acasa!”, pe un rand mai jos un barbat: „da, dati mai incet!” Normal ca nu au modificat sunetul. Nu era exagerat de tare, sunt martora. La un moment dat, pe scena a urcat o fatuca si ne -a cantat cateva melodii in engleza. Intr-o pauza de muzica se aude acelasi barbat: ” cantati in romaneste!”, o voce suva si-ntepata ii raspunde din public: „da’ du-te acasa daca nu-ti place!”.  Altii pufnesc in ras, iar din spate se striga imediatat: „da, niste manele, ceva”- pe un ton sarcastic. Eu deja rad in hohote, nu pot sa-mi dau seama cum ar suna „Strangers in the night” in romana. Eh, ce sa-i faci, suntem oameni cu totii.